[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

Sau va fi exact opusul, pentru ca se gandeste cat a patimit si in ce situatie a ajuns din cauza asta (depresie).

Eu am observat cam opusul la ce zici tu.
Copii vor nu vor, imprumuta gesturile, atitudinea, mentalitatea parintilor.

Unii isi dau seama ca ceva e gresit, dar nu reusesc sa corecteze mereu.
Un anumit fel de a fi, agresivitatea in abordarea problemlor sa zicem, dorinta de a te impune, le mostesc si devin parte din structura lor.

Altii mai rau, isi dau seama ca e gresit, dar fac exact ce au facut si parintii lor, pe undeva se justifica cumva, ca e normal, chiar imprumuta justificarile care le-au fost servite de parinti, e un cerc vicios care nu au nici dorinta nici vointa de a-l rupe.

În prealabil postat de Corinusha

Iar la faza cu mama sa fie prietena cu copiii, iar nu e bine.
Sunt s aic tot feul de treburi. La noi in familie subiectul "sex" era subiect tabu. Mi s-a zis nu cumva sa "isi bata careva joc de mine" ca e pacat, ca pot ramane gravida si bla blaurile asta. Ai mei nu au stiut sa imi vorbeasca ca luma dspre asta. Mi-au interzis din motivele demai sus si basta.

Ai tai nu au avut cu adevarat un set de principii in directia asta.
Le-a fost teama de "gura lumii", atata tot.
Asa ca n-aveau ce sa-ti transmita practic, pe linia asta.

Ca nu am facut cum au zis ei, imi asum, nu regret absolut deloc (poate tocmai pentru ca acum sun casatorita cu espectivul),

Trebuie sa treaca ceva mai multi ani pana sa poti spune daca a fost o alegere reusita sau nu. Asa ca nu te grabi sa te fericitesti pentru alegerea aia, ca nu se stie daca nu o sa ti se demonstreze altceva pana la urma.
Si nu neaparat prin sotul tau, poate chiar prin copii tai.

Si poate nu doar pentru ce ai facut, ci doar pentru faptul ca te bati cu caramida in piept pentru o prostie, smintind si pe altii.

m-am protejat si inca ma protejez o perioada (macr sa avem un acoperis deasupra capului, a nostru, inainte sa vina primul copil) - chiar daca e pacat. Asta-s eu, am zis ca nu-s tocmai un bun crestin, dar nici nu ma apuc acum sa torn copii pentru ca apoi sa ajung in situatia in care sa murim toti e foame si sa stam prin chirii prin cine stie ce locuri. Nu, vreau sa-i ofer copilului/copiilor macar strictul necesar.

Prea putini din cei care invoca chestia cu "muritul de foame" si "strictul necesar" sunt chiar atat de saraci cum pretind.
Sunt altii mult mai saraci decat ei care cresc chiar mai mult de un copil.