[antiecumenism]

"La ce mă gândesc acum?

Mă gândesc la faptul că cele peste 130.000 de semnături strânse pentru Iulian Capsali* sunt strânse pentru Dumnezeu, pentru Neamul Românesc, pentru familia aşa cum a aşezat-o Dumnezeu dintru începuturi, pentru viitorul copiilor noştri.
Mă gândesc la faptul că grupuri de ortodocşi îndeobşte despărţite s-au întâlnit în aceste semnături şi au văzut şi mărturisit că în unire chiar este putere.
Mă gândesc la faptul că alături de ortodocşi au semnat pentru Iulian Capsali şi alţii, precum unii catolici şi chiar atei, oameni care au rezonat, dincolo de deosebirile religioase, cu nevoia de a păstra tradiţiile Neamului, de a apăra familia şi bunul simţ.
Mă gândesc la faptul că Dumnezeu a dat să biruiască o campanie făcută cu mijloace materiale modeste, chiar foarte modeste, în vreme ce unele făcute cu bani mulţi au eşuat.
Mă gândesc la faptul că au fost oameni care şi-au dăruit rugăciuni şi lacrimi, ore din viaţă, puterea trupului - destul de slăbită în vremea postului - şi ce au mai putut, pentru ca o mărturie românească şi ortodoxă să răsune în Parlamentul U.E.
Mă gândesc la preoţii şi ierarhii, la muncitorii şi ţăranii (sau fermierii, dacă doriţi), la profesorii şi inginerii, la medicii şi TOŢI ceilalţi, mulţi, care s-au întâlnit în dorinţa de a face să se audă glasul Ortodoxiei, glasul Neamului Românesc.
Mă gândesc la faptul că şansele de a intra în Parlamentul U.E. sunt de acum foarte mari pentru cel care de acum chiar este reprezentantul Ortodoxiei româneşti şi al familiei ortodoxe.
Mă gândesc la faptul că Iulian Capsali va avea o misiune FOARTE grea şi că, probabil, mulţi dintre cei de aici - şi mai ales dintre cei care au chibiţat la toată această lucrare - i-o vor face şi mai grea.
Mă gândesc la faptul că Iulian Capsali va trebui să lucreze împreună cu Petre Costea şi cu toţi ceilalţi care vor să apere familia în Parlamentul U.E. şi că această firească şi necesară colaborare îi va face pe câţiva - câţiva, dar foarte vocali - să se supere fără rost.
Mă gândesc la faptul că Iulian Capsali va trebui să dea mărturie şi singur atunci când va veni vremea să apere în Parlamentul U.E. Ortodoxia şi că va trebui să treacă peste durerea de a vedea că vorbeşte în pustiu. Va trebui să îşi aducă aminte atunci că orice mărturie este de folos şi nu se pierde nici când pare că nu are ecou.
Mă gândesc la faptul că suntem la începutul unei noi ere, în care, în sfârşit, Românii încep să renunţe la teorii politice de colţ de stradă sau de cafenea "deşteaptă" şi să treacă la acţiune.
Mă gândesc la felul în care politicienii vor primi această lecţie şi vor începe să cocheteze cu Ortodoxia. Şi la faptul că poate, prin mila lui Dumnezeu, unii dintre ei poate chiar vor găsi drumul către Dumnezeu.
Sunt multe la care să ne gândim acum.
Dar, mai presus de toate, la faptul că, iată, zeci şi sute de mii de oameni duc mai departe lupta sfinţilor din prigoanele comuniste, lupta eroilor din Rezistenţa anticomunistă, lupta haiducilor din toate vremurile, lupta răsculaţilor din 1888 sau 1907, a eroilor şi sfinţilor români din toate timpurile. Nici comunismul, nici consumerismul nu ne-au învins! Suntem aici, lucrăm, luptăm, ducem steagul mai departe!

"Atunci când inima ta cântă,
Ce-ţi pasă de un braţ înfrânt,
Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă,
Când te înalţi cu-n steag mai sfânt?"
(Radu Gyr)

Pr. Mihai-Andrei Aldea

Regizorul Iulian Capsali despre Sfintii inchisorilor (Facultatea de Drept, 2014.02.18):
http://www.youtube.com/watch?v=zptvf6SAClE