QUOTE=ortodoxa2310;554623]
Ca e alcoolic nici macar nu admite. Zice ca s-a lasat de baut cand nu bea tarii si o da masiv pe vin si bere, ca si cum alea nu s-ar pune... [...] ... dar nu admite niciodata ca e alcoolic, cand incerc sa ii explic ca are o problema, ca are nevoie de ajutor, ca se omoara asa, ca se poate totusi vindeca, o ia ca pe o insulta, ca si cum as bate campii aiurea.
Si sarbatorile sunt ca si cum nu ar fi, doar un prilej sa mai bea.
[...] daca nu vede ca nu poate sa lase o sticla neterminata, daca nu isi da seama ca toate problemele de sanatate le are de la alcool... ce sa ii arat eu sa il conving ca problema exista, nu doar mi-o imaginez eu? La dezalcoolizare nu ar merge sub nici o forma.
De spovedit... el in nici un caz nu face asta. Niciodata. Doar sa faca Dumnezeu o minune. ca el nu crede, zice ca e crestin pt ca suna bine, cred ca de asta imi si zicea la inceput ca merge la biserica... Dar crede de fapt ca biserica e o organizatie menita sa jefuiasca oamenii... si nu mai zic de preoti cum vorbeste. Si crede ca viata dupa moarte nu exista.
[/quote]
Nici tata nu a admis niciodata ca are o problema cu alcoolul. A mai zis din cand in cand ca nu se poate lasa, ca sa scape de rugamintile noastre de a incerca sa se desparta de alcool, dar sub nici o forma nu admite ca e alcoolic. Cand mi-a zis acum doi ani ca n-a mai baut de doua saptamani nimic si pana sa apuc eu sa ma bucur a completat "doar vin si vodca beau acum, m-am lasat de bere", am crezut ca isi bate joc de mine. Se pare insa ca este un mod de gandire normal printre alcoolici.
Cei mai buni prieteni ai lui au fost mereu si sunt betivii din bomba in care se opreste cu evlavie dupa fiecare zi de lucru. Sa nu indrazneasca cineva sa nu le acorde cinstea suprema ca e jale! I se umezesc ochii cand vorbeste despre ei si despre necazurile lor (cauzate ghici de ce). Pe sotul meu tata il dispretuieste profund, din simplul motiv ca nu ii place sa bea. Pentru el, cine nu bea nu este "barbat". Cu oamenii aceia tata vorbeste tot felul de lucruri "specifice" patimei lor: inventeaza adultere nu numai nevestelor ci tuturor femeilor pe care le cunosc, vorbesc cu ura despre tot ce tine de Biserica si Dumnezeu si cine stie ce alte lucruri la care nici nu vreau sa ma gandesc.
De cand ne-am casatorit noi si am plecat la casele noastre, au reinceput si bataile, mai violente ca niciodata. De mai multe ori mama a fost la un milimetru departare de moarte si in cele din urma am convins-o sa se mute la mine. Motiv pentru care tata nu ma va ierta niciodata.
Pe langa abstinenta cu vodca, tata mai crede si afirma si alte paradoxuri care te lasa masca si asta cand este treaz!
Desi spune ca nu crede in Dumnezeu si viata de dupa moarte, crede totusi cu tarie in blesteme, descantece si draci, pe care de multe ori le face responsabile pentru actiunile lui. Ultima data cand am reusit sa il iau cu mine la o biserica, dupa lungi rugaminti, preotul tocmai tinea o predica in care vorbea despre responsabilitatea noastra pentru propriile actiuni si despre faptul ca trebuie sa fim constienti de ce facem si nu sa punem totul in "carca" vrajmasului. Eu ma bucuram ca a randuit Dumnezeu asa lucrurile si aude si tata acea predica spusa parca pentru el. Dupa cateva minute de ascultat, tata a iesit din biserica si s-a dus sa bea intr-un bar din apropiere. Dupa slujba mi-a spus scandalizat ca preotul acela nu este preot ci drac, cum altfel ar fi putut sa vorbeasca despre draci si blesteme in biserica? Asta a fost toata concluzia lui.
Si desi nu crede in Dumnezeu si viata de apoi, tata spune ca el e crestin si desi spune ca este crestin, ma intreaba des daca nu cumva suntem eu si sotul meu sectari pentru ca stim "Tatal nostru" si mergem la biserica si cu alte ocazii decat Craciun si Paste.
Si desi spune ca este crestin, a vorbit intotdeauna ginecologic de fata cu copiii lui sau ai altora si injura de Dumnezeu si de sfinti cu orice ocazie.
Bineinteles ca nici el nu s-ar spovedi sub nici o forma, uraste cu pasiune toti preotii si ii numeste hoti.
Printre alte lucruri minunatoare pe care le afirma, o sa mai spun doar ca i-a reprosat mamei la telefon de ce a plecat si a spus ca ea este de vina ca nu i-a spus "Nu ma mai bate ca nu mai rezist si imi iau lumea in cap!" si atunci saracul de el, a simtit ca e de datoria lui sa ii rupa in continuare coastele si sa ii puna cutitul la gat.
Draga ortodoxa2310, ti-am scris toate acestea ca sa intelegi cam la ce te-ai putea astepta. Exista si alcoolici care nu sunt violenti, dar nu se stie niciodata ce se intampla dupa ce te vede legata de el si cu copii si cred ca mai degraba devine violent un alcoolic decat un alt om.
Cum a afectat-o pe mama viata cu el? A trebuit mereu ca ea sa se zbata singura sa avem ce pune pe masa, pentru ca el a fost mereu foarte cheltuitor si desigur si viciul isi cerea partea. A indurat multe umilinte din pricina betiilor si batailor lui. Desi i-a tinut mii de prelegeri despre efectele alcoolului asupra lui si a familiei, a continuat sa spele dupa el urina si voma ani la rand. Cand el beat mort adormea pe jos la cuier, ea se chinuia sa-l traga in pat sau se ducea sa-l inveleasca si sa-i puna perna pt. ca ii era mila de el. Acum cand ar fi trebuit sa se odihneasca si ea, pt ca a ajuns la o anumita varsta, a trebuit sa plece de acasa si a facut-o nu numai de frica batailor, ci si pentru ca ii era groaznic de rusine de vecinii care auzeau totul si mai ales minciunile pe care le i imputa tata.
Cum ne-a afectat comportamentul lui pe noi? Bataile si scandalurile din familie m-au traumatizat de mic copil si am devenit inchisa in mine si tematoare. Mi-e foarte greu inca sa formez relatii, sa intru in vorba cu cineva si sa imi exteriorizez sentimentele.
Betiile lui au fost o rusine si le-am ascuns mereu in fata "lumii", constienta totusi mereu ca oamenii stiu, ca doar il vad venind acasa pe trei carari si ca nu intamplator tata primeste de la rude si prieteni de ziua lui cadou numai sticle!
Am indurat desigur si lipsuri materiale, de multe ori prin hainele mele "de iarna" intra frigul si pantofii mei erau gauriti cand ma duceam la scoala dar nu i-am reprosat lui asta. Mi-am zis ca o sa cresc, o sa muncesc si o sa-mi cumpar singura tot ce am nevoie.
Din fericire ne-a ferit Dumnezeu si nu am ramas cu probleme respiratorii dupa tot fumul inhalat pe toata perioada copilariei. Insa in prezent nu suport fumul de tigara deloc si am senzatia ca ma sufoc langa cineva care ma fumeaza. Poate e normal pt un nefumator, cine stie?
In rest sunt fizic sanatoasa, dar si bunicii si strabunicii mei erau sanatosi si am in privinta asta "gene bune".
Ce este desigur foarte rau este ca am si eu patima lui. Nu, nu sunt alcoolica, desi daca as fi fost baiat poate as fi fost, cine stie? Asa ca eu mi-am gasit refugiul in mancare si mai ales dulciuri. Spre deosebire de el, eu sunt constienta ca am o problema, sunt constienta ca imi fac rau si totusi nu gasesc mereu resursele sa ma abtin sau sa ma schimb.
Acum doi ani am avut o perioada de cateva luni in care am renuntat complet la zahar si faina alba si am inceput sa mananc sanatos. Cred ca m-am si mandrit insa groaznic, ca spre deosebire de bunicul meu (de care mi-e foarte dor) eu pot si o sa transmit un altfel de mesaj copiiilor mei. Si iata ca la sfarsitul anului trecut am cazut iar rau de tot si acum desi suntem in post, ma aflu in plin "dezmat".
Am citit mult despre dependenta de alcool, despre violenta in familie si despre patima mea si desi la inceput mi se parea ca problema mea este ilara (mai ales ca oamenii zambeau amuzati cand le spuneam ca eu am o problema ca dulciurile), se pare ca este mult mai grav decat credeam si inrudita direct cu patima tatalui si a bunicului meu. Studii recente (le-am citit in presa la inceputul anului) au reconfirmat ceea ce citisem cu ceva timp in urma scris de Bitten Jonsson in "Zucker, nein danke!" (din pacate nu a fost tradusa in engleza sau romana): dependenta de alcool si tutun bate in creier aceleasi tipare pe care le bat si dependenta de droguri, de jocuri de noroc si de... zahar!!! Sunt activati mereu aceeasi centri din creier la toti acesti stimuli. Si vestea si mai proasta este ca un dependent (indiferent de ce substanta) transmite ereditar slabiciunea aceasta si urmasii lui vor cadea mai usor in plasele unor dependente decat alti oameni.
M-am rugat pentru tata, dar foarte probabil nu m-am rugat destul. M-am rugat pentru mine, dar in mod sigur nu m-am smerit destul. De dragul lui Hristos si a scumpei lui Mame, care precis sunt indurerati cand ma vad, de dragul copiiilor mei care au nevoie de o mama sanatoasa, o sa incerc din nou sa scap de patima mea.
Tata nu o sa ia niciodata initiativa sa se schimbe atata timp cat nu constientizeaza ca are o problema. Pe el il pot ajuta doar rugaciunile.
Sper ca viitorul tau si al copiiilor tai sa fie mai frumos dar ma indoiesc ca sotul tau se va lasa de baut cat timp afirma ca nu e alcoolic.
|