[antiecumenism]

Buletinul care conţine un “mediu de stocare” pentru viitorul card de sănătate, încalcă libertatea noastră de conştiinţă, deoarece:

a) conţine date pe care posesorul nu le cunoaşte şi nu le poate vedea;

b) creează premisele unui control din partea statului, care poate deveni uşor un abuz împotriva libertăţii omului.

c) încalcă prevederile constituţionale ale art. 5, alin. 2: „cetăţenia nu poate fi retrasă celui ce a dobândit-o prin naştere”.

d) în lipsa acestuia se vor restrânge drepturile civile ale cetăţenilor.

Potenţialul de neconstituţionalitate este evident atâta timp cât forma actului de identitate, aşa cum este legiferată prin Legea nr. 235/2013, ne încalcă dreptul de a ne exercita statutul de cetăţeni ai statului român şi toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din acesta, împrejurare ce vine în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 5 alin.2 din legea fundamentală, deoarece, conform Legii 21/1991, art. 22, cartea de identitate face dovada cetăţeniei, şi în relaţiile dintre cetăţeni şi orice alte persoane fizice şi juridice se folosesc, pentru legitimare şi identificare, cărţi de identitate legal valabile.

Situaţia creată, astfel cum am motivat mai sus, îl pune pe cetăţean în imposibilitatea de a-şi exercita drepturile prevăzute în următoarele articole din Constituţia României:

art. 5, alin. 2, care spune: cetăţenia nu poate fi retrasă celui ce a dobândit-o prin naştere;

art. 26, referitor la dreptul la liberă circulaţie;

art. 36, alin. 1, referitor la dreptul la vot;

art. 37, referitor la dreptul de a alege şi a fi ales;

art. 40, alin. 1. referitor la dreptul de asociere;

art. 41, referitor la dreptul la muncă;

art. 44, alin. 1, referitor la dreptul la proprietate;

art. 46, referitor la dreptul la moştenire;

art. 48, alin. 1-2, referitor la dreptul de a întemeia o familie;

art. 50, referitor la protecţia persoanelor cu handicap;

art. 51, alin. 1, dreptul de petiţionare.

Întrucât, spre deosebire de celelalte acte, precum paşaportul sau carnetul de conducere, purtarea buletinului de identitate şi legitimarea în faţa organelor statului cu acest document reprezintă atât un drept, cât şi o obligaţie, neposedarea sa şi imposibilitatea de a se legitima pot deveni faptă contravenţională. Neposedarea actului de identitate îl privează pe posesor de posibilitatea apărării în instanţă prin exercitarea art. 21, alin 1 şi vine în contradicţie flagrantă cu art. 21, alin. 2, care spune nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept (de a accede la justiţie).

În plus, este evident că în lipsa cărţii de identitate valabile, imi restrange toate drepturile cetatenesti, astfel ca o contest.Expunerea de motive care priveşte securitatea suplimentară, condiţiile impuse de normele europene etc., sunt simple susţineri pe care le-am demontat deja prin prezenta cerere şi prin documentaţia pe care o voi depune.

Dispoziţiile art. 53, alin. 1 din Constituţia României prevăd strict limitativ situaţiile în care se poate restrânge exerciţiul unor drepturi şi libertăţi… „numai dacă se impune pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii, ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav”.

Nici una dintre aceste situaţii nu poate fi invocată pentru a justifica legea pe care o contestăm sau pentru a beneficia de restricţiile libertăţii de conştiinţă, expuse mai sus în Pactul internaţional al Drepturilor Civile şi Politice. Or, aşa cum am arătat deja, atâta timp cât ţări europene cu tradiţie democratică (Marea Britanie, Franţa etc) au renunţat la sistem, considerând că nu le afectează securitatea naţională, este evident că impunerea în România numai a cărţilor de identitate care să conţină un cip, fără alternativă este o măsură care urmăreşte îngrădirea libertăţii.

Nici alin.2 al art.53 nu are aplicabilitate pentru că „restrângerea drepturilor şi libertăţilor trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o… şi să nu aducă atingere existenţei dreptului însuşi”.

Mai mult decât atât, în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 11, preluată de art. 6, alin 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului “orice persoană acuzată de vreo infracţiune este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi stabilită legal”. Acest principiu se traduce în Constituţia României în art. 23, numit Libertatea individuală, alin. (11), în care se spune: “Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată”.

Metodologia de colectare, stocare şi utilizare a informaţiilor biometrice consideră posesorul un prezumtiv infractor, fiind o încălcare a art. 23 (11), deoarece impunerea unui document care permite urmărirea, controlul, stocarea în mediu electronic a oricărei informaţii despre persoana posesoare nu poate fi admisă, decât în cazul în care acea persoană este suspectată sau este chiar autoare de fapte penale, în nici un caz nu poate fi acceptat de cetăţeni liberi care se bucură de prezumţia de nevinovăţie.

În concluzie:
solicit sa eliberati carte de identitate în format existent până la momentul 31.03.2014.
Prezenta reprezintă şi plângere prealabilă în condiţiile Legii contenciosului administrativ astfel că în situaţia în care nu veţi răspunde pozitiv solicitării noastre voi sesiza instanţa competentă şi voi solicita şi daune interese precum şi cheltuieli de judecată.
Data, Semnătura,