Părintele Matei Vulcănescu:
Rezultatele dialogului dintre ortodocși și monofiziți îi determină pe mulți clerici și teologi de nivel academic ortodocși să afirme că monofiziții alcătuiesc o Biserică egală și de aceeași valoare cu Biserica Ortodoxă. Acest lucru reiese din Acordul de la Chambesy din 1993, pe care Patriarhia Română, prima dintre toate Bisericile Ortodoxe, l-a acceptat în urma unei decizii sinodale din 1994, dar și din practica contemporană de recunoaștere a monofiziților în cadrul Patriarhiilor Alexandriei și Antiohiei, ca și în America. Care este poziția Înaltpreasfinției-Voastre cu privire la acest subiect?
Mitropolitul Serafim:
Noi, ca Biserică Locală, și vorbesc despre Biserica Greciei, nu am acceptat la nivel sinodal acordurile de la Chambesy. La nivel sinodal, repet, pentru că reprezentanții noștri le-au semnat, din păcate, dar noi nu le-am acceptat la nivel sinodal, pentru că ele contravin Sinoadelor Ecumenice.
Așa-numiții monofiziți, monoteliți și monoenergiști, adică copții egipteni, etiopienii Abisiniei, ”Biserica” malankară (sud-vestul Indiei), armenii și siro-iacobiții, nu recunosc Sinoadele Ecumenice IV, V, VI, VII. Ei nu acceptă că Hristos este Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit după unirea firilor prin Întrupare, nu acceptă hotărârile Sinodului IV Ecumenic. Am încercat aici în Grecia, în urmă cu un deceniu, să iau poziție față de această problemă. S-a publicat atunci un studiu hristologic al răposatului Papă și ”Patriarh” al copților din Egipt, Shenuda, apărut la Editura Armos. În această lucrare, Shenuda consemnează credința Bisericii copte, a monofiziților, și menționează foarte limpede că nu crede în cele două firi, dupa întrupare, dumnezeiască și omenească, ale lui Hristos, în cele două voințe, dumnezeiască și omenească. Așadar, ceea ce se spune, anume că Biserica Ortodoxă, Sobornicească și Apostolească, și ”Bisericile” orientale ale monofiziților au aceeași credință, nu este adevărat, pentru că monofiziții răstălmăcesc cuvântul Sfântului Chiril al Alexandriei, care, referindu-se la Hristos, spune: ”o fire a lui Dumnezeu Cuvântul întrupată” Nu e vorba de o fire compusă ce nu are cum sa ne mantuiască, ci de doua firi ce ramân distincte după întrupare. Aceste noțiuni subtile nu pot fi înțelese de lumea monofizită-miazită – coptă, etiopiană, indiană, armeană sau siro-iacobită. Și din acest motiv ne confruntăm cu o problemă uriașă.
Prin urmare, pe temeiul spus mai sus, nu este posibil să acceptăm comuniunea, intercommunio, cu aceste grupări eretice, care nu sunt biserici, nici nu putem găsi o justificare, pentru acceptarea intercomuniunii cu ei, în faptul că această epocă contemporană plină de multe greutăți ne-ar impune să găsim locuri comune, să găsim ceea ce ne leagă, așa încât să depășim dificultățile dogmatice și să ajungem astfel la o falsă unitate. Aceasta, pentru că monofizitismul, chiar și în forma lui actuală [erezia conform careia Hristos are o singura fire compusa din cele doua firi dumnezeiasca si omeneasca-miafizitism], a lui Sever al Antiohiei, lezează Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, căci, dacă Dumnezeu Cuvântul nu s-a făcut Om desăvârșit, cum îl va mântui El pe om? În aceasta stă marele secret al acestei chestiuni, și marea taină. Dacă, așadar, negăm firea dumnezeiască și firea omenească, faptul că Hristos este Dumnezeu adevărat și Om adevărat, atunci negăm posibilitatea îndumnezeirii omului și mântuirea lui de către Dumnezeu. Din acest motiv, deci, consider că trebuie să fim foarte atenți când vorbim despre aceste lucruri. De aceea, singura cale dreaptă în abordarea acestor subiecte este să îi urmăm pe Sfinții și de Dumnezeu purtătorii Părinți, nu pe noi înșine, nu gândirea și judecata noastră, să îi urmăm pe Părinți, care sunt îndumnezeiți, adică vorbesc fiind în părtășie cu energia necreată a lui Dumnezeu. Și astfel ei păstrează și păzesc dreapta slăvire, adevărul care mântuiește, căci, luați aminte!, toate păcatele se iartă, toate, afară de erezie și de schismă – pe care nu le iartă nici sângele martiriului, după cum prevede dreptul nostru canonic. Prin urmare, e foarte serioasă problema, de aceea trebuie să o abordăm cu credincioșie și cu multă frică, iar nu cu ușurătate sau mânați de buna intenție de a comunica cu unii oameni, care oameni însă nu primesc Adevărul lui Dumnezeu, așa cum a fost el formulat de Sfântul Sinod al IV-lea Ecumenic.
Trebuie să spun că șarpele cel începător al răutății, diavolul, după prigoanele primelor secole, a găsit alte căi de ispitire, ca să îl dezorienteze pe om și să îl îndepărteze de mântuirea sa – anume, atât arianismul care atacă dumnezeirea lui Dumnezeu Cuvântul întrupat, cât și monofizitismul, monotelismul, monoenergismul, care lezează omenitatea Lui – țintind să nimicească șansa mântuirii omului și a îndumnezeirii lui, pentru că scopul omului nu este să devină un om mai bun, ci să devină dumnezeu după har, să se asemene lui Dumnezeu, să dobândească asemănarea cu Dumnezeu.
Tocmai din acest motiv consider că avem datoria să fim simpli și smeriți ucenici ai Sfinților și de Dumnezeu purtătorilor Părinți.
Părintele Matei Vulcănescu:
Vă mulțumesc foarte mult. Vă rog să transmiteți un mesaj poporului român care așteaptă cuvânt de la episcopii mărturisitori, în această criză duhovnicească în care ne aflăm.
Mitropolitul Serafim:
Mesajul pe care aș dori să îl transmit fraților din frumoasa țară a României, aflată sub acoperământul și binecuvântarea Maicii Domnului și sub cinstitul omofor al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și al Preasfințiților Ierarhi ai Bisericii surori a României, este un mesaj de unitate și dragoste. Și îi rog pe toți să se roage și pentru noi, cei din Grecia, care ne ducem lupta în condiții foarte grele și în vremuri problematice. Ceea ce trebuie să însuflețească inimile noastre, ale tuturor, este unitatea care se întemeiază pe Potirul comun, pe Euharistie, pe Trupul și Sângele lui Hristos, Care ne sfințește pe toți și ne face cetățeni ai Împărăției Cerurilor. Le doresc tuturor putere, luptă duhovnicească, sfințenie a vieții, iar Dumnezeul Păcii, al dragostei și al unității, să ne acopere și să ne păzească de orice ispită, de orice problemă și de orice purtare păcătoasă, pentru că doar așa vom avea cu toții fericirea de a trăi Împărăția Cerurilor cea neînserată, în care nu există, știți asta, discriminări, diferențe date de proveniențele naționale, de limbi, neamuri, ci toți ”cu o gură și cu o inimă” slăvesc pe Tatăl, pe Fiul și pe Preasfântul Duh.
Traducerea din limba greacă: Tatiana Petrache
|