[cristiboss56]

În această duminică, biserica ne aminteşte apropierea patimilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, de smerenia la care ne-a îndemnat mereu şi de pocăinţa adevărată a Mariei Egipteanca, pocăinţă care ne poate face vrednici de a urma pe Hristos pe drumul Crucii spre Înviere.
La sfânta Liturghie se citesc două texte evanghelice: Marcu, capitolul 10, versetele 32-45 şi Luca, capitolul 7, versetele 36-50.
În primul text evanghelic, înţelegem că Mântuitorul se pregătea pentru actul suprem al misiunii sale pământeşti, patima şi moartea, dar în acelaşi timp îi pregătea şi pe ucenicii Săi să poată rezista acestora. Ca dovadă că aveau nevoie de această întărire şi pregătire este tocmai textul Sfintei Evanghelii; cererea celor doi fraşi de a sta foarte aproape de Domnul lor, arată că aveau încă a spori sufleteşte pentru a înţelege menirea lui Mesia, ai căror ucenici erau ei: El a venit printre oameni, Dumnezeu fiind, ca să-i slujească. A venit ca prin patima, moartea şi Învierea Sa, să slujească la salvarea şi mântuirea tuturor. A venit ca să înveţe pe oameni că jertfa de sine şi smerenia sunt cele ce stau la baza urcusului spre ceruri.
Al doilea text evanghelic, de la Luca 7, 36-50, este al cuvioasei Maria Egipteanca. Prezintă modelul de pocăinţă din Sfânta Scriptură pe care l-a urmat întocmai cuvioasa Maria Egipteanca: asemenea femeii păcătoase care a venit la Iisus, plângând şi a uns picioarele Lui cu mir preţios şi le-a şters cu părul său, aşa şi cuvioasa Maria Egipteanca a obţinut iertarea păcatelor ei cele multe, căci mult a iubit pe Dumnezeu.
Pocăinţa celor două femei a devenit astăzi pildă pentru noi toţi. A devenit îndemn şi mărturie, că oricând, oriunde ne-am afla pe treapta păcătoşeniei, putem fi iertaţi, dacă iubim la fel de mult pe Dumnezeu.



Duminica a 5-a din Post (a Cuvioasei Maria Egipteanca)

În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăşi pe cei doisprezece şi a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor; Îl vor batjocori, şi-L vor scuipa, şi-L vor biciui, şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Şi, auzind, cei zece au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Atunci Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.