[Mihailc]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Au fost suficiente femei,in calitate oficiala sau mai putin oficiala,in viata tumultoasa a marelui voievod moldav: Marusca, Evdochia, Maria de Mangop,Maria Voichita,Maria din Harlau,nevasta unui negustor de peste,pe nume Rares.Nici viata lui Constantin nu a fost un rau linistit,scutit de caderi abrupte sau involburari bruste ale soartei.Minerva,mama fiului sau Flavius Iulius Crispus,nu se stie ce statut marital precis a avut.In 307 parca Maximian,imparatul Imperiului Roman de Apus isi casatoreste fica,Fausta,cu Constantin si la intrigile ei Constantin dispune executia lui Crispus care,culmea tragediei,se dovedise un excelent comandant in luptele contra alemanilor si francilor dar si in al doilea razboi licinian.Elena,mama lui Constantin,se pare ca i-a aratat greseala comisa si conicidenta sau nu Fausta,autoarea intrigii,este executata.Unii spun ca a fost inecata,altii ca a murit sufocata intr-o sauna.David nu numai ca a pacatuit cu Batseba dar pe Urie l-a eliminat in cel mai pur stil mafiot,daca faceti o comparatie cu metodele mafiei siciliene de a elimina membrii incomozi si modul cum a procedat David s-ar putea sa ramaneti foarte surprinsi.Si lista poate continua.A fost vreunul perfect,uman sau istoric?Nu dar ar fi o nedreptate sa fie judecati doar din perspectiva erorilor sau caderilor lor,pe o logica de acest tip si Hamlet poate fi doar un criminal intunecat cu grave probleme psihice.

Unii in condamna brutal,altii ii idealizeaza romantic dar chiar si cei care blameaza o personalitate istorica pot ajunge,pusi in fata evidentelor,sa le recunoasca meritele.Un scurt exemplu:Octavian,ajuns imparatul Augustus,si-a surprins nepotul citind o carte a lui Marcus Tullius Cicero,despre stat,multi moderni ar trebui sa faca asta ca sa nu mai fie asa de surprinsi ca lumea nu a inceput cu ei.Copilul,ingrozit,a incercat sa ascunda cartea,intrucat bunicul sau il condamnase la moarte pe marele ganditor insa Octavian a luat cartea, a citit din ea in fata nepotului si apoi i-a spus: ,,A fost un intelept copile,un intelept care isi iubea tara".Adevarul istoric despre ei,despre lideri precum Stefan,David sau Constantin,ne pune in fata insa o imagine sincera,cu lumini si umbre,caderi si pocainta,pacat,crime si rugaciune.Cred ca tocmai aceasta imagine obiectiva ii ancoreaza credibil nu doar in limitele timpului lor ci prin caderile si urcusul vietii lor in zbaterea umana prin istorie in ansamblul ei.

Într-o societate pestriţă, ne spune Evanghelia, cu destui puritani ipocriţi făcându-i companie Domnului la un ospăţ, după ce o femeie păcătoasă face un gest de iubire şi pocăinţă memorabil(e), s-au rostit cuvintele " Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte." Ne putem da seama destul de uşor despre ce fel de păcate "multe" era vorba, din reacţiile celor care o cunoşteau pe femeie. Fariseii de atunci, precum şi cei de azi, îi considerau/consideră pe desfrânaţi iremediabil pierduţi, fără nicio şansă de a se reabilita cumva în faţa lui Dumnezeu şi a societăţii sau posterităţii. Or iată că Dumnezeu se arată, ca întotdeauna, infinit mai îndurător decât societatea, nesfârşit mai îndurător decât cei care nu mai văd pădurea (metanoia) din cauza copacilor (a păcatelor din substanţa cărora, şi în opoziţie cu ele, s-a declanşat metanoia).