Iată un topic uitat de multișor... pe care se uita adineauri un vizitator...

Eram acum mai mulți ani la mănăstirea Sinaia și mă băgasem în vorbă cu un călugăr bătrân, care vindea la pangar, lăudând și mirându-mă cu glas tare și multă hotărâre - florile din ghivece, aflate de jur împrejurul chiliilor... Părintele m-a certat, cu asprime, că venim la mănăstire să vedem florile, în loc să ne cercetăm păcatele...

Am ținut minte episodul acesta. Deși îmi plac în continuare și florile, ne e de folos să nu fim doar vizitatori prin mănăstiri... de preferință nici prin viață...

Nu cred că această amintire are legătură cu frumusețea interioară... Sau poate că frumusețea interioară (a călugărului, de exemplu)...nu poate fi exprimată prin blândețe, atunci când vede un "neavenit", ca mine, atunci... Asprimea e și ea necesară, trezește la viață...