Citat:
În prealabil postat de Annyta
Iată un topic uitat de multișor... pe care se uita adineauri un vizitator...
Eram acum mai mulți ani la mănăstirea Sinaia și mă băgasem în vorbă cu un călugăr bătrân, care vindea la pangar, lăudând și mirându-mă cu glas tare și multă hotărâre - florile din ghivece, aflate de jur împrejurul chiliilor... Părintele m-a certat, cu asprime, că venim la mănăstire să vedem florile, în loc să ne cercetăm păcatele...
Am ținut minte episodul acesta. Deși îmi plac în continuare și florile, ne e de folos să nu fim doar vizitatori prin mănăstiri... de preferință nici prin viață...
Nu cred că această amintire are legătură cu frumusețea interioară... Sau poate că frumusețea interioară (a călugărului, de exemplu)...nu poate fi exprimată prin blândețe, atunci când vede un "neavenit", ca mine, atunci... Asprimea e și ea necesară, trezește la viață...
|
Desigur,pt oamenii mai smeriti asprimea este lucratoare in schimb ce pt cei mai"mici",mandri de sine o atitudine plina de dragoste si de intelegere poate fi binevenita.
Pe la inceputuri,cand unii parinti m-au mustrat pt pacate, m-am smintit si am luat o pauza;mi-a trebuit cam multisor sa accept ca sunt pacatoasa sau ca am gresit :)
Chiar i-am spus parintelui ca am facut pacatul respectiv insa nu a fost vina mea :)
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
|