Pe aer testamentul cu buzele mi-l scriu,
cat inca nu-s in coma,cat inca mi-este bine,
doresc sa se imparta intre copii si tine,
intreaga amintire de cand eram om viu.

Averii mele brute mai grabnic dati-i foc,
vedeti ca-i infectata de-un fel de gust al ciumii,
dupa sfarsitul nostru vine sfarsitul lumii,
noi,patimit,poetul de moarte si noroc.

Mai scriu aici ca banii gasiti prin buzunare
sa-i ingropati cu mine ca semn ca ii detest
si ca un ultim,tragic,orgolios protest
al celui care suntem in locul de uitare

sa m-asezati in groapa cu spatele spre est,
cu tot pamantu-n fata,cu lumea in spinare.

Adrian Paunescu