“Nicolae Steinhardt -evreu”
(Jurnalul fericirii)
pag. 132: “N-a fost camera in care tinerii si mai ales legionarii sa nu-mi vie in ajutor”.
pag. 183: “Legionarii acestia care-si dau bucatica de paine bolnavilor, tinerii acestia care au trait ca fiarele ani de-a randul in munti, copiii acestia au injghebat o Liga Revolutionara Romana…”
“Ioan Ioanid”
Din cartea Inchisoarea noastra cea de toate zilele, vol. I, Ed. Albatros, 1991, p. 52.
Ca si N. Steinhardt, nu a fost legionar. I-a cunoscut doar in temnita. Si-a asumat raspunderea de a judeca singur si a scris despre legionari urmatoarele: “Din toate gruparile sau categoriile de detinuti politici pe care le-am cunoscut de-a lungul anilor de puscarie, la ei am intalnit procentul cel mai mare de tinuta demna, comportare onorabila si caracter integru. Am convietuit cu ei in mai toate inchisorile, respectandu-ne reciproc si bucurandu-ma de increderea lor, ceea ce am considerat, nu fara mandrie, ca o apreciere a incercarilor mele de a avea o atitudine de care sa nu-mi fie vreodata rusine. Mi-au fost totdeauna de ajutor, mai ales moral, si taria de caracter a unora dintre ei mi-a fost exemplu, chiar daca eu nu am putut-o atinge”.
|