"Sa ne imaginam ca stam si noi undeva deoparte si urmarim intr-o zi ca aceasta scena Intrarii Mantuitorului in Ierusalim. Sa ne imaginam ca la un moment dat privirea lui se intalneste cu privirea noastra. Sa nu vada in ochii nostri pe cei care striga astazi: Osana!, si maine: Rastigneste-L! Sa ramanem ca si Apostolii, ca si mironositele care L-au plans atunci cand a fost prins. Sa ramanem intru asteptarea marelui eveniment al Invierii. Sa nu fim printre cei care striga prin faptele lor sau prin vorbele lor: Rastigneste-L, rastigneste-L! Ci sa fim printre cei care, acum, ca stim cum s-au intamplat lucrurile, printre cei care asteapta ziua Invierii, pentru ca aceasta zi sa fie printre noi, cei de azi, o nadejde, o bucurie, un inteles nou al vietii noastre de aici si al vietii noastre in eternitate". (Mitropolitul Antonie)
|