Citat:
În prealabil postat de Florinvs
Acuma ca sa raspund la intrebarea initiala a colegei care a deschis acest topic (asta e parerea mea):
-E bine de facut ceea ce simtiti ca va spune sufletul si inima sa faceti in aceasta privinta: daca simtiti ca asa este bine si asa doriti sa nu aveti relatii intime cu respectivul barbat pana dupa casatorie, atunci indiferent ce presiuni s-ar face asupra dumneavoastra asa trebuie sa faceti. Daca prietenul dumneavoastra va iubeste cu adevarat atunci va intelege si va aveea rabdare.
Insa nu mi se pare corect si normal cu 'santaj emotional". Bun- chestiunile acestea trebuie discutate intre 4 ochi, de sfatuit si vazut, insa nu sub forma ultimativa.
-Daca in schimb va doriti cu adevarat sa faceti dragoste cu prietenul dumneavoastra, si simtiti ca nu ati regreta dupa aceasta, atunci procedati asa. Important ar fi in aceasta privinta cand ai relatii intime sa fie cu un om care sa conteze pentru tine si la care sa tii cu adevarat, ca sa nu fie doar un simplu act biologic.
Ce va fi in viitor asta nimeni nu poate sti.
|
Exista un proverb care poate raspunde perfect la aceasta dilema" Nu poti sa fii si cu.... si cu sufletul in Rai".
Si chiar nu poti. Nu poti sa ai pretentia ca esti jumatate de crestin. Nu poti sa te mantuiesti pe jumatate. De fapt grav este ca pe majoritatea nu ii intereseaza mantuirea, o vad ca ceva "nice to have", indepartat, neprioritar, incert... De fapt legatura oamenilor cu credinta nu este Calea spre mantuire, este trocul cu Dumnezeu pentru binele imediat din viata aceasta. Nu poti sa spui vreau acum sex (pentru ca asta este, nu dragoste) si cand voi avea timp, poate la batranete, ma pocaiesc si am impuscat 2 iepuri dintr-un foc. Si asta pentru ca avand genul asta de abordare este putin probabil sa te pocaiesti cu adevarat si desi pentru unii la batranete dispar multe din tentatii, cu siguranta (fara sa am pretentia experientei asteaia), Ddiavolul fiind eficient, iti aduce altele.