[tabitha]

Père Placide Deseille: Drumul meu către Ortodoxie – Abația cisterciană Bellefontaine (1942-1966)

11 Aprilie 2014

În iulie 1942, circumstanțe providențiale m-au condus într-o scurtă vizită la Abaţia de Bellefontaine, în Anjou [5]. Părintele Abate mă va întreba în mod foarte abrut chiar de la prima noastră discuţie: «Când doriţi să intraţi?», făcând astfel, în mod cu totul straniu, o derogare de la obiceiul său de a încerca îndelung [pe cei chemați la monahism]. Surprins, dar nu descumpănit, i-am răspuns: «Cu cât mai curând, cu atât mai bine!» Am fost primit ca începător în luna septembrie a anului următor. Aveam pe atunci şaisprezece ani. Ca şi benedictinii, cistercienii trapişti urmau Regula Sfântului Benedict, dar viaţa lor avea un caracter de simplitate şi de austeritate mai marcat. La Trappe mă simţeam mai aproape de izvoarele vii ale monahismului, mai aproape de Evanghelie, aşa cum Părinţii Pustiului au vrut să-o transpună în viaţa lor.



foto : Abația Bellefontaine

Abatele mănăstirii, Dom Gabriel Sortais, era un bărbat de mare credinţă şi de rugăciune. Nu oprise el într-o zi un incendiu, aruncându-şi metanierul în flăcări? Energic şi bun, riguros în asceza sa personală şi ştiind să se arate exigent către ceilalţi, se străduia, după exemplul Sfântului Bernard de Clairvaux, să se arate «tată şi mamă» pentru călugării săi. Nu cred să fi citit prea mult din Părinţii Bisericii, dar era foarte legat de tradiţia monastică, întâlnindu-se cu duhul vechilor Părinţi prin respectarea şi practica concretă a Regulii.

La şcoala Părinţilor Bisericii şi a tradiţiei monastice

Pentru formarea mea, Părintele Abate mă va încredinţa dascălului începătorilor, Părintele Emil, un călugăr tânăr care se pătrunsese de învăţătura Sfântului Casian şi care împărtășea începătorilor Regula Sfântului Benedict, făcându-le tâlcuirea ei plecând de la izvoare: Părinţii Pustiei, Sfântul Pahomie şi Sfântul Vasile. Puţin mai târziu, va trebui să citesc scrierile Sfântului Dorotei al Gazei şi ale Sfântului Ioan Scărarul, care fuseseră, în vremea convertirii sale, principalele surse de inspiraţie ale Abatelui de Rancé, marele reformator al Abaţiei de Trappe din secolul al XVII-lea. În timpul acestor ani de formare îi frecventam asiduu pe autorii cistercieni ai secolului al XII-lea, care conjugau în mod armonios tradiţia spirituală augustiniană cu un origenism purificat şi decantat de către Sfântul Grigorie de Nissa şi Sfântul Maxim Mărturisitorul. Însă iubeam, de asemenea, şi învăţăturile Sfântului Ioan al Crucii din şcoala franceză a secolului al XVII-lea, unde se regăseşte ceva din marele suflu al Părinţilor Bisericii şi a unor autori iezuiţi cum ar fi Părintele Lallemant şi Părintele Surin, ghiduri practice şi lucide pentru cine vrea să progreseze în viaţa spirituală.

Continuarea aici : http://www.pemptousia.ro/2014/04/per...ine-1942-1966/