Citat:
În prealabil postat de Annyta
Mi-am adus aminte de acest topic, în urma discuțiilor din ultima vreme...
Am avut o colegă (între timp a plecat la altă firmă) care era foarte credincioasă, în felul ei... Era ortodoxă și căsătorită cu un preot. Zicea că bunica ei o crescuse în spiritul credinței, obișnuia să citească des din Biblie.
Avea o fetiță, la grădiniță pe atunci, iar într-o înregistrare de la Craciun am văzut-o pe fetiță, lângă brad, recitând.. că nu îmi vine un cuvânt mai potrivit - Că într'atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într'Însul să nu piară, ci să aibă viață veșnică.
Colega mea era uimită și nemulțumită că preoții, colegi ai soțului ei, nu dădeau toți banii care se strângeau la biserică săracilor; mai era uimită că părintele meu duhovnic mă împărtășea deși eram vinovată de anumite păcate...
Nu știu ce impresie vă face vouă acest portret.
Ideea este că această femeie a început să meargă pe la adunările mai multe confesiuni, să vadă cum se simte și care i se pare ei mai aproape de cuvântul Domnului. Și avea de gând să se boteze la baptiști, împreună cu soțul ei care a renunțat la preoție (sau intenționa...)... că de, botezul ar trebui să se facă atunci când omul știe ce vrea, nu când e bebe, zicea ea...
Îmi pare rău de acest caz.
Nu sunt în stare să scriu nicio concluzie. Îmi pare rău că ne certăm, sau vedem probleme când nu e cazul... în loc să facem ceva constructiv...
Oare putem preveni, sau împiedica, noi cei din Biserică, astfel de alunecări?
|
Trist cazul. Si nu e singular.
Nu stiu daca putem sau daca e bine sa prevenim astfel de cazuri. Cum spunea un Parinte calugar, mai bine sa se rataceasca, sa dea cu fruntea de tocul usii si apoi sa se intoarca. Deobicei cei care au avut rataciri si cautari, cand se intorc la Ortodoxie sunt mult mai vii si pretuiesc mult mai mult Biserica, decat cei care stau ca muraturile sau ca statuile si nu au nici o ispita.
Nu sunt eu experta, dar spun ce am inteles si eu de la diversi Parinti. In zilele noastre ispitele sunt la tot pasul si e f.greu. Noi nu suntem ca cei de acum 200 de ani. Suntem slabanogiti, si sufleteste si trupeste. Avem nevoie de Sf.Impartasanie si de spovedanie deasa ptr. a rezista. Sf.Impartasanie nu se da doar la puri, caci asa nu ne.am mai impartasii deloc. Povestea cineva de un baiat care, daca nu se spovedeste saptamanal, cade inapoi in pacat--cred ca malahie.