[AlinB]

Mi se pare putin cam ilogic sa te mai duci la spovedanie, daca tu crezi ca ceea ce ti se spune acolo nu corespunde cu realitatea ta spirituala.

Daca tu crezi ca esti vrednic de impartasanie deasa si intrebi duhovnicul de ce nu-ti permite, cum zice Mihail, si raspunsul ti se pare absurd, cred ca pur si simplu e cazul sa-ti cauti altul, pentru ca respectivul e necorespunzator, nu-ti poate evalua cum trebuie starea ta duhovniceasca.

Cu ocazia asta poti sa-ti cauti altul despre care stii ca da mai usor dezlegare.

Insa poti sa te intrebi ce e mai bine, sa te impartasesti rar si duhovniceste (nu dupa litera) sa simti nevoia sa o faci mai des, sau sa te impartasesti des si sa-ti dai seama abia dupa ce ai cazut urat, ca a fost mai mult decat puteai duce?
Sau si mai rau, sa cazi si nici sa nu-ti dai seama?

Multi nu inteleg ce responsabilitate spirituala au ei insisi, lasand-o pe toata pe umerii duhovnicului, crezand ca daca el face intr-un fel sau altul e neaparat bine asa, ei nu trebuie sa-si mai faca nici un fel de procese de constiinta, sa-si evalueaze si re-evalueze starea duhovncieasca nu doar inainte ci si dupa momentul spovedaniei, chiar zi de zi, etc.

Nu cred ca poti vorbi de deasa impartasanie daca momentul respectiv nu trezeste nici un ecou duhovnicesc profund in persoana ta, crezand doar intr-o lucrare nevazuta care tine mai degraba de teorie decat de un efect practic, efectiv.