Citat:
În prealabil postat de Mihailc
Ovidiu, oamenii din parohii ascultă de preoții lor și e foarte bine că măcar mai ascultă de cineva. Nu cred că au habar prea mulți de "cearta colivarilor" sau alte ocazii cu care s-a pus pe tapet învățătura originală a Bisericii privitoare la Împărtășanie. De altfel, concluzia disputei amintite, validată sinodal, a dat dreptate ambelor tabere, dar o dreptate diferențiată calitativ, în sensul că cine se împărtășește des, în condiții canonice, foarte bine face iar cine se împărtășește mai rar face doar bine. Biserica nu obligă pe nimeni la zel înflăcărat și ascendent, însă stabilește condițiile minime care trebuiesc îndeplinite pentru ca enoriașii de pretutindeni să rămână, cât de cât, integrați în ea.
Iar credincioșii care se împărtășesc des nu trebuie nici să-i judece, nici să-i certe pe cei care se împărtășesc rar, ci să se bucure pentru ei că se împărtășesc totuși și se mențin ca mădulare vii în Trupul lui Hristos!
|
Ne străduim să dăm un răspuns unei întrebări din care reiese clar că adevăratul sens al Sf Liturghii e greșit înțeles. Și oricum le-am suci,
scopul este unul și nu o sută, cum unii se amăgesc. Nu e de vină preotul că mireanul nu e interesat mai mult, la fel cum nici mireanul nu e de vină că preotul nu e interesat mai mult. Și atunci cine e de vină? Nimeni.
Eu nu pledez pentru o deasă sau rară împărtășanie, ci pentru ca omul, fie preot, fie mirean să știe care e
scopul, mai departe este liber să aleagă ce e mai potrivit pentru fiecare caz în parte.
