Citat:
În prealabil postat de AlinB
Cred ca era evident ca era vorba de comentariu imediat precedent.
De la tine asteaptam detalii cu casa/bloc vs. copii :)
La casa cred ca poti sa mai inveti copilul cu animalele - daca ai, majoritatea caselor din oras sau imediat langa, cu 500mp de curte, nu prea au mai mult de un catzel/pisica care au si cei de la bloc, daca vor, cum sa dea cu o sapa (desi nu stiu cati parinti vor sa ii invete asta) si oricum, nu prea cred ca activitatile astea ar fi foarte relevante pentru educatia lui, poate eventual daca esti fermier si vrei musai ca viitorul lui sa fie tot de fermier.
Mai relevant e sa-l inveti de mic sa fie ordonat, sa faca treaba prin casa, sa ajute la bucatarie, chestii pentru care nu e musai sa stai la casa.
|
Da pot sa detaliez mai mult acum,caci mai devreme eram la serviciu.
Asa cum am mai spus in mesajul anterior,nici macar nu mi-am pus problema ca si copil care este diferenta dintre o casa si un apartament...
Am avut o copilarie destul de linistita si implinita,am socializat mult,am facut sport,am avut parte de o educatie stricta,am avut multi prieteni...
Singura nefericire pe care am trait-o a fost aceia ca parintii mei nu erau impreuna...nu am avut tata pt o perioada iar apoi a aparut un tata vitreg! Asta este singura drama a unui copil:familia...parintii!
Nu locuinta,nu decoratiunile interioare! Aceste considerente de natura estetica apar mai tarziu,o data cu varsta.
M-am nascut si am copilarit in aceiasi casa modesta de carpici,dintr-un vechi cartier bucurestian,aceiasi casa in care s-a nascut si bunica si mama. Am locuit cu strabunicii mei pana la 13 ani,moment in care ne-am mutat la apartament.
Am avut o sansa enorma sa-mi prind strabunicii in viata si sa pot sta langa ei o perioada;cam atat noroc cat am avut sa fiu si apropiata de bunici si sa fiu plecata in fiecare vacanta la ei ,la tara.
Exista o vorba ca in fiecare loc in care te muti,daca esti fericit aduci fericirea acolo,iar daca esti nefericit aduci nefericirea;este cat se poate de adevarat!
Revenind la subiectul de fata,daca un copil are ambii parinti langa el,care se iubesc si-i transmit o educatie puternica nu conteaza daca a venit pe lume intr-un apartament,vila,mansarda sau garsoniera;pe cand daca nu-I are nici cea mai frumoasa casa cu gradina nu le poate acoperi lipsa...
In cazul meu particular,la maturitate am optat sa locuiesc la casa deoarece unul dintre hobbiurile mele se leaga de gradinarit,dar daca as avea sansa sa incep o familie,sa am copii as putea face fata o perioada si in apartamentul meu din Bucuresti;sunt o supravietuitoare,daca sunt fericita sunt fericita in oricare dintre locuri sau conditii.
Nu toti copiii sunt facuti pt munca in gradina,cu animalele,iar pt cei care iubesc natura,plantele,pot avea si la apartament.Noi aveam multe plante pe balcon,caine,pisica ba mai am plantat si multi arbusti in fata blocului,in zonele asa zise verzi de care nu se ocupa nimeni.