Citat:
|
2. Acceptând adevărul și anume faptul că ați petrecut clipe minunate împreună, că ai simțit adierea fericirii, că ați avut planuri frumoase, că pierzi o oportunitate uriașă detașându-te de persoana respectivă etc.
|
Între prima variantă și cea citată mai sus, diferența este că, pentru a te menaja, în prima negi importanța persoanei celuilalt și, într-un anumit fel, subiectiv, îl omori. Vrei să-l îngropi, negând că l-ai cunoscut în ceea ce are el unic, negând că ai avut o relație (fie și doar incipientă) unică (
Ești ca oricare). Și mințindu-te în acest fel, retrăgându-i iubirea care-i dădea și lui, dar și ție, viață, te omori și pe tine însuți, totodată. Este, din această cauză, un păcat.
În a doua opțiune, îl menții viu în sufletul tău cu prețul durerii, dar rămâi și tu însuți viu în acest fel. Dacă sentimentele au ajuns suficient de profunde, este probabil ca din această cauză în inima ta să nu mai rămână loc pentru altcineva. Este un preț mare, însă consider că merită.