[cristiboss56]

Avva Lucius întrebase: cum anume pot fi recunoscute cursele viclene ale demonilor şi, odată recunoscute, cum pot fi ele combătute într-un mod eficient? Întrucât la monahi ispitele potrivnicului se manifestă mai ales prin intermediul „gândurilor" (logismoi), această întrebare poate fi formulată astfel: cum terminăm cu „sugestiile" lor? Evagrie răspunde: opunându-le, potrivit modelului lui Hristos, „un gând ferm".
Cum vedem în cazul ispitirilor lui Iisus în pustie, aceste gânduri „ferme" le găsim în Sfânta Scriptură. Hristos n-a stat la discuţii cu ispititorul, nu i-a răspuns cu propriile Sale cuvinte, ci i-a închis gura prin cuvinte ale Scripturii. Sugestia demonică o nimiceşte astfel Cuvântul lui Dumnezeu. Întrucât Hristos este pentru noi un exemplu în toate, suntem chemaţi ca în situaţii asemănătoare să procedăm la fel. Numai aşa e cu putinţă să scăpăm de enervanta vorbărie interioară a „gândurilor" noastre. (...)
Prin aceasta suntem deja în posesia câtorva preţioase indicii privind tratarea viciului nebuniei/lăcomiei pântecelui, elemente care vor fi dezvoltate ulterior în mod exhaustiv. Pentru moment e de ajuns să notăm faptul că aici nu este vorba de o discuţie cu potrivnicul, discuţie în care ieşim mereu în pierdere, ba ne putem pierde, la o adică, chiar şi minţile. E vorba mai degrabă, aşa cum s-a spus, de o stopare a acestui du-te-vino al „gândurilor". Pentru ca să poată deveni eficientă, această „metodă" are nevoie drept premisă de o credinţă puternică şi de o autodisciplină severă, lucru accentuat de Evagrie. Recursul la cuvântul lui Dumnezeu drept armă nu are nimic magic, ci e expresia unei depăşiri conştiente a micului eu propriu cu deplina încredere că nu putem găsi o oprire decât în Tu-ul lui Dumnezeu. Aceasta este credinţa.
(Ieroschimonah Gabriel Bunge, Gastrimargia sau nebunia pântecelui — ştiinţa și învăţătura Părinţilor pustiei despre mâncat şi postit plecând de la scrierile avvei Evagrie Ponticul, traducere pr. Ioan Moga, Editura Deisis, Sibiu, 2014, pp. 23-25)