Citat:
În prealabil postat de AlinB
Yasmina, sa fim seriosi, tu cand erai copil doar atat vroiai, sa stai "in natura" si cam atat?
Sau crezi ca daca aveai de ales intre gradinarit si calculator/televizor/joaca sau chiar o carte buna de citit ai fi preferat gradinaritul?
|
In principiu,da caci asta faceau si cei de langa mine,mai mult ca sigur nu poti sa-ti renegi mostenirea genetica.
Pe mine m-au ajutat vremurile-copilarie in comunism;asteptam o saptamana intreaga pt o ora de desene animate,sambata :)
Stai putin,eu nu sunt scandalizata ca actualii copii nu gradinaresc,ci ca nu mai au activitati afara pe strada,in parc,pe iarba. Nu mai ies cu bicicleta,nu se mai intrec la fuga,nu mai deseneaza pe asfalt...etc
Si da,nu ma laud,eu mi-am gasit intotdeauna implinirea in gradina;in joaca cu pamantul,plantele ;cand m-a intepat prima albina si a murit dupa asta,am plans mult si i-am facut mormant cu flori :)
Stii ce faceam eu pe la 10 ani? Incrucisam lalele,invatam sa inmultesc trandafiri sau sa altoiesc pomii fructiferi.Sa altoiesc nu mi-a iesit la varsta aia,dar am incercat macar...Tot atunci am inceput sa incropesc o colectie de cactusi de 24 de genuri diferite.
Chiar daca aveam multi prieteni,vecini si colegi cateodata tot singura ramaneam si atunci tristetea unui copil fara frati sau surori imi trecea in gradina,atata frumusete,perfectiune intotdeauna natura m-a fascinat si inca continua s-o faca.
Mai traiam si pt carti,vacante afara din Bucuresti si Sarbatoarea de Pasti.
Cand ma intorceam acasa dintr-o vacanta la munte,mare sau la tara plangeam in tren tot drumul.
Si acum ceva timp cand m-am intors din Hawaii am plans...ca si" om mare".
Nu stiu ce as fi facut ca si copil in anii 2000...greu de spus...probabil ca genele stramosesti si-ar fi spus cuvantul totusi in favoarea naturii
