Posibil ca și ăsta să fi fost un motiv. Ea și-a găsit însă un scop nobil, a urmat studiile necesare pentru a profesa, în mod clar e inteligentă, iar meseria de profesor este prin excelență menită să modeleze copiii.

Acum, dpdv al dezgustului față de relațiile cu colegii din multinațională... oare cât de rele pot fi acestea? Desigur, un asemenea mediu tinde să te transforme într-un robot, obiectivele firmei sunt în speță legate de mai mulți bani, și ele se propagă de sus în jos. Depinde de noi dacă ne ia valul sau nu.
Mai sunt și lucruri bune: disciplina în sine nu e rea, și dă roade în sensul cunoștințelor, al performanței. Poți exersa ascultarea, răbdarea, iertarea, toleranța... cât cuprinde... Că intri în contact cu tot felul de oameni.
Apropos, și ei sunt oameni, cam ca noi :-) Nu neapărat iremediabili pierduți...

Mirela, profesoara din articol, a ales pe baza experienței proprii și asta contează.