In Vechiul Asezamant, ca sarbatoare consacrata, Sabatul se impune odata cu revelatia de la Horeb-Sinai; odata cu incheierea Legamantului. Insa de la Horeb (alt nume pentru muntele Sinai), Dumnezeu i se descopera lui Moise, ca "Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacob", ca existenta absoluta: "Eu sunt Cel ce sunt" (Iesire III, 14); deci ca Persoana si Fiinta, Creator si Proniator a toate. Atunci profetul primeste mesajul divin: "Am vazut necazul poporului Meu in Egipt si strigarea lui de sub apasatori si durerea lui o stiu. M-am pogorat dar sa-l izbavesc" (Iesire III, 7-8).
Incredintat si intemeiat pe aceasta descoperire, in numele, in puterea si sfintenia lui Dumnezeu, Moise infaptuieste opera de izbavire din robie a poporului ales, instituind in legatura cu eliberarea din robie, prin porunca dumnezeiasca, sarbatoarea Pastilor Vechiului Testament. Pana la eliberarea lui Israel din robie, nu se aminteste nicaieri, in Vechiul Testament de tinerea Sabatului.
Instituind sarbatoarea Pastilor, Moise spune: "Ziua aceea sa fie spre "pomenire si sa praznuiti intr-insa ziua Domnului din neam in neam. In ziua intaia sa aveti adunare sfanta, in ziua a saptea iar adunarea sfanta, si in acele zile sa nu faceti nici un fel de lucru, decat numai cele ce trebuie fiecaruia de mancat. Paziti sarbatoarea Azimilor, ca in ziua aceea am scos taberele voastre din pamantul Egiptului." (Iesire XII, 16-17). "Sapte-zile sa mananci azime, iar in ziua a saptea este sarbatoarea Domnului" (Iesire XIII, 6). Iinca si mai precis vorbeste Moise , despre ziua a saptea ca zi de odihna, dupa trecerea prin Marea Rosie si hranirea poporului cu mana in pustie. In legatura cu acest fapt, Moise le porunceste sa adune fiecare mana numai pentru cate o zi. In ziua a sasea insa trebuiau sa adune de doua ori mai mult - "cate doua omere mai mult de fiecare". Si Moise le arata: "Iata ce a zis Domnul: maine e zi de odihna, odihna cea sfanta in cinstea Domnului: ce trebuie copt, coaceti; ce trebuie fiert, fierbeti astazi, si ce va ramane pastrati pentru a doua zi. Sase zile sa adunati, "iar ziua a saptea este zi de odihna si nu veti afla din ea in aceasta zi. Si s-a odihnit poporul in ziua a saptea" (Iesire XVI, 23, 26, 30).
|