Citat:
În prealabil postat de CristianR
Jertfa trebuie să fie liberă, făcută fără nicio constrângere, dar o chemare tot o precede, lăuntrică (de la Dumnezeu) sau din afară (de la oameni).
Atunci când nu este vorba de o carieră vocațională ca cele de mai sus, însă, și ți se cere să renunți la ea în vederea unui lucru cu mai mult rost dumnezeiesc și – din cauza atașamentului pe care l-ai dobândit față de ceea ce această carieră îți oferă ție, iar nu față de ceea ce oferi tu prin intermediul ei – nu poți să o faci, atunci cred că este o problemă. Fiecare își cunoaște mai bine ecuația vieții și poate să-și dea seama în consecință în ce situație se află. Eu nu pot decât să emit generalități.
|
Mulțumesc încă o dată pentru răspuns. Într-adevăr ai vocație de preot, cum mai ziceau și alții.
Îmi pari totuși idealist. Am fost și eu când eram mai tânără. Însă viața pe pământ e dură. Te aduce cu picioarele pe pământ.
Revenind la jertfă și la creștinism, eu am o idee fixă, de a-mi verifica chemările, lăuntrice sau de la oameni, cu duhovnicul. Mai ales când e vorba de ceva important. Ai dreptate și mă bucur că ai adus în răspunsul tău și ideea ecuației vieții fiecăruia.
Te asigur că ideea jertfei mă preocupă de la o vreme (probez cu link-ul de mai jos) și se pare că mai e nevoie de timp pentru a mă liniști în această privință.
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...7&postcount=49
O zi cu pace până la slujba Învierii!
Bine că a mai ieșit soarele în București...