[Florin-Ionut]

Apocalipsa 20, 10
Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în vecii vecilor.

Este greu pentru adventiști, penticostali, martori ai lui Iehova șamd să accepte un Iad etern, cît și pentru o serie de autori ortodocși sau catolici care susțin apocatastaza. E pentru că oamenii nu înțeleg ce este de fapt Iadul, neacceptînd o suferință veșnică pentru păcate vremelnice sau că Dumnezeu chinuie pentru totdeauna niște biete ființe.

Păi dacă ar exista vreo dogmă că Dumnezeu ar fi un etern Torționar și chinurile păcătoșilor ar fi de tipul celor practicate de oameni, eu nu aș fi acum ortodox. Eu am găsit în Ortodoxie răspunsul că Iadul e o Împărăție în care păcătoșii au libertatea să rămînă păcătoși, unde drepților nu le-ar conveni să viețuiească. Raiul e un loc unde păcătoșii nu s-ar simți în largul lor, adică în conviețuire pașnică, în armonie și în dragoste fiecare pentru toți. Iezerul cel de foc însă este Iubirea revărsată de la Dumnezeu către toate făpturile. Sfinții primesc această dragoste ca o binecuvîntare, ca o fericire extatică, contemplînd Creatorul fiecare după măsura la care a ajuns, răspunzînd după capacitatea proprie. Pe cînd păcătoșii percep aceeași imensă dragoste ca un chin tocmai din cauza micimii sufletului, a nimicniciei și nemerniciei lor. Spre exemplu un ateu care realizează că a murit și iată că există o altă existență pe care el a negat-o cît timp a trăit, nu prea îi convine situația în care se găsește. În orgoliul său care transcende lumile, el suferă crunt. Mai mult, vede că Hristos e Fiul Lui Dumnezeu care îl judecă și îl așează unde el singur și-a așternut... nici asta nu-i va conveni. Ba mai mult, Dumnezeu îl iubește în continuare - ei asta-i bună, cum de nu-l distruge în următoarea clipă?! Și... vede și înțelege chemarea pentru care a fost creat, pe care a ratat-o; vede Sfinții care au răspuns pozitiv și au dat un sens vieții lor vremelnice, vede fericirea de care ei se bucură pentru că POT s-o facă, pe cînd el nu mai are cum să ajungă la acel nivel al existenței. Dureros trebuie să fie!

Mă gîndesc și la demoni, care probabil nu înțeleg cum de Creatorul lor nu-i desființează din momentul în care ei au ales direcția spre adînc, înspre înafara Lui Dumnezeu cumva... Cred că e un chin și pentru ei să vadă smerenia Fiului dusă pînă la extrem, care contravine total filosofiei lor de existență mîndră, fals-înălțătoare în sens invers.

Vom vedea și noi ce locaș ne-am pregătit noi înșine pentru ”vecii” ce vor urma. Mila Domnului cu noi toți, pentru rugăciunile Bisericii Biruitoare.