Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Nu era vorba de o învățătură, ci doar de o afirmație. Și cum ai ajuns tu la concluzia că nu ar putea fi adevărată afirmația, adică că părintele Arsenie nu ar fi spus, pe ce te bazezi? Eu pot să verific dacă acea afirmație este sau nu adevărată, îl pot întreba direct pe pr. Petru. Nu neg că ar putea fi o înfloritură, dar ce ne facem dacă nu e și noi tot ne dăm ași în discernământ?
|
Din punctul meu de vedere exista doua aspecte importante in discutia de fata. Si ambele se refera la partea de discernamant:
1. Sa acceptam orice afirmatie, din orice sursa ca fiind a parintelui Arsenie si sa o impartasim si altora ca fiind valida si astfel sa propagam aceasta idee fara a ne asigura in prealabil ca este intr-adevar o afirmatie a parintelui. Si asta in conditiile “inflatiei” de marturii a unor invataturi ale sale in ultima vreme. Si aici exista exemple de astfel de asa zise invataturi contrare celor ale Bisericii.
2. Sa acceptam o afirmatie si sa o consideram ca fiind invatatura a Bisericii sau echivalenta cu o invatatura a Bisericii datorita consideratiei fata de persoana respectiva fara a verifica in prealabil conformitatea acesteia cu invataturile Bisericii.
Si daca ne referim la punctul 2 si la discutia de fata afirmatia “că cei mai mulți dintre noi vom trece prin iad și nu puțină vreme, chiar dacă ne-am spovedit, dar nu am ajuns să ne ispășim prin canon de la duhovnic și prin suferințele crucii, de la Dumnezeu, pentru păcatele noastre,” contrazice invataturile lui Hristos si ale Bisericii care spun ca pacatele marturisite si iertate prin intermedirerea preotului sunt iertate si in Cer. Deci nu este necesara nici o ispasire a pacatelor. Mai mult, spre deosebire de invatatura catolica, conform invataturii BO canonul nu are rol de ispasire a pacatelor si de a-i da satisfactie lui Dumnezeu pentru pacatele savarsite, ci de constientizare a gravitatii pacatului. Canonul nu este obligatoriu si cel mai important canon este “ de acum sa nu mai faci”.
Ps: Cand vorbim de discernamant nu inseamna sa respingem anumite idei sau afirmatii, ci presupune sa avem o rezerva in a le accepta si sa le verificam, in masura in care este posibil. Dar cu siguranta a avea discernamant inseamna sa nu propagam o invatatura ca fiind a Bisericii sau a unei anumite persoane fara a verifica in prealabil credibilitatea sursei si conformitatea cu invataturile Bisericii.