Convinsă fiind că nu-mi face cinste ceea ce voi scrie, recunosc că eu merg la biserică pentru că mă simt bine așa, și mi-ar lipsi teribil dacă aș fi împiedicată să merg.

Și cred că îmi e de folos chiar dacă nu știu scopul acela teoretic/ teoretizat... al Liturghiei.

Cred că harul lui Dumnezeu lucrează și pentru cei care nu au o pregătire/ cunoaștere teoretică, fie și minimală.

Este aproape cunoscut că sunt mai degrabă ignorantă. Am constatat că nu cunoașterea mă împlinește. Fiecare cu drumul lui.

Citisem în mai multe locuri, de exemplu și în Sofronie Saharov - Rugăciunea, experiența vieții veșnice - că mai mult te apropie de Dumnezeu curăția inimii, să zicem, decât cunoașterea. O să caut fragmentul exact.

Cum spunea și părintele Rafail Noica, nu ar trebui să ne polarizăm, ci să rămânem uniți, acceptând diversitatea. Adică nu sunt nicidecum împotriva cunoașterii, dar fiecare cu aplecările sale...