fara doar si poate,aceasta este preferata mea!
Duhovniceasca
Tudor Arghezi (1880-1967)
Ce noapte groasa, ce noapte grea!
A batut in fundul lumii cineva.
E cineva sau, poate, mi se pare.
Cine umbla fara lumina,
Fara luna, fara lumanare
Si s-a lovit de pomii din gradina?
Cine calca fara somn, fara zgomot, fara pas
Ca un suflet de pripas?
Cine-i acolo? Raspunde!
De unde vii si ai intrat pe unde?
Tu esti, mama? Mi-e frica,
Mama buna, mama mica!
Ti s-a urat in pamant.
Toti nu mai sunt.
Toti au plecat, de cand ai plecat.
Toti s-au culcat, ca tine, toti au innoptat.
Toti au murit de tot.
Si Grivei s-a invartit in bot
Si a cazut. S-au starpit cucuruzii,
S-au uscat busuiocul si duzii,
Au zburat din streasina lunii,
Si s-au pierdut randunelele, lastunii.
Stiubele-s pustii,
Plopii-s caramizii,
S-au povarnit peretii. A putrezit ograda ...
Ei! cine strabatu livada
Si cine s-a oprit?
Ce vrei? Cine esti,
De vii mut si nevazut ca-n povesti?
Aici nu mai sta nimeni
De douazeci de ani ...
Eu sunt risipit prin spini si bolovani ...
Au murit si numarul din poarta
Si clopotul si lacatul si cheia.
S-ar putea sa fie Cine-stie-Cine ...
Care n-a mai fost si care vine
Si se uita prin intuneric la mine
Si-mi vede cugetele toate.
Ei! Cine-i acolo-n haine-ntunecate?
Cine scobeste zidul cu carnea lui,
Cu degetul lui ca un cui,
De raspunde-n ranile mele?
Cine-i pribeag si ostenit la usa?
Mi-e limba aspra ca de cenusa,
Nu mai pot duce.
Mi-e sete. Deschide, vecine.
Uite sange, uite slava.
Uite mana, uite otrava.
Am fugit de pe Cruce.
Ia-ma-n brate si ascunde-ma bine.
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
|