În prealabil postat de CristianR

E o amăgire să te gândești că îți faci copii ca să ai oarece mângâiere sau ajutor la bătrânețe. Copiii nu ți-i faci pentru tine, ci pentru ei, dacă e să urmăm pilda dragostei lui Dumnezeu, care nu pentru Sine ne-a creat, ci pentru noi, având, fiecare, rostul și rodul său.

Nu puțini sunt bătrânii rămași singuri, măcar că au avut copii mulți. Însă aceștia, mai ales în vremea noastră, pleacă adesea departe, în unul din cele mai bune cazuri călugărindu-se, de exemplu. Era o întrebare adresată părintelui Papacioc în legătură cu alegerea unui tânăr între călugărie și grija de părinți. Și spunea Părintele că părinții sunt datori față de copii, iar nu invers.

Iar în privința bătrâneții, Părintele Petroniu spunea: Nici să nu te gândești la ea. Cred că în sensul: Îngrijește-te de cele ale lui Dumnezeu și Dumnezeu se va îngriji de ale tale.