Este vorba, totuși, de un sfat pentru cei ce aleg călugăria. Și aceia nu trebuie să mai privească înapoi, trebuie să se desprindă radical de legăturile familiale.
Nu cred că neagă datoria creștinească pe care oricine, trăind în lume, o are față de părinți (la care cred că se referă și porunca a 5-a). Însă asta e datoria copilului - să nu fie nepăsător față de părinți. Este altceva decât grija părintelui față de sine însuși.
În orice caz, consider că și creștinul care trăiește în lume este dator înainte de toate să asculte de Dumnezeu. Și dacă o pricină binecuvântată îl cheamă departe de casă, chiar și de țară, este dator să îi dea curs.
|