Zilele trecute, ca de obicei, căutând altceva am dat peste această frescă dintr-o biserică grecească.
Compoziția iconică are la bază următoarea întâmplare din viața Sfântului Macarie Egipteanul:
"Într-o zi, pe când Sf. Macarie mergea prin deșert, a văzut la marginea drumului un craniu uman. Cu bățul, a atins acest craniu și a întrebat: 'Tu cine ești?', iar craniul a răspuns: 'Am fost un preot păgân; sunt în iad'. Sf. Macarie întreabă: 'Și cum este acolo?', iar craniul a răspuns: 'Este locul pedepsei noastre; suntem legați unul de altul, spate în spate, așa încat să nu ne vedem fețele unii altora'."
Oare ce l-a determinat pe realizatorul programului iconografic din respectiva biserică să dedice un spațiu generos acestei anecdote din Pateric? Ce vrea, cu dinadinsul, să ne spună?
Dar vouă, ce vă transmite?