Citat:
În prealabil postat de Mihailc
Zilele trecute, ca de obicei, căutând altceva am dat peste această frescă dintr-o biserică grecească.
Compoziția iconică are la bază următoarea întâmplare din viața Sfântului Macarie Egipteanul: "Într-o zi, pe când Sf. Macarie mergea prin deșert, a văzut la marginea drumului un craniu uman. Cu bățul, a atins acest craniu și a întrebat: 'Tu cine ești?', iar craniul a răspuns: 'Am fost un preot păgân; sunt în iad'. Sf. Macarie întreabă: 'Și cum este acolo?', iar craniul a răspuns: 'Este locul pedepsei noastre; suntem legați unul de altul, spate în spate, așa încat să nu ne vedem fețele unii altora'."
Oare ce l-a determinat pe realizatorul programului iconografic din respectiva biserică să dedice un spațiu generos acestei anecdote din Pateric? Ce vrea, cu dinadinsul, să ne spună?
Dar vouă, ce vă transmite? |
Probabil idea ca iadul este teribil,lugubru si plin de solitudine pt eternitate.
Oamenii din iad nu pot crea comunitati,nu pot socializa,nu se pot bucura unii de altii,desi impreuna isi traiesc durerea in mod separat.Nu-si pot plange durerea unii altora si nu pot primi compatimire de la un alt suflet.
Este o imagine mentala dezolanta.
Simbolul legaturilor mai arata si faptul ca acum nu mai sunt liberi,nu mai au liberul arbitru,nu mai pot decide pt soarta lor cum a fost pe durata vietii.