Ce a fost in timpul URSS-ului hai sa spunem ca nu a fost vina integrala a Rusiei si poporului rus (ar necesita un topic separat pentru ce a insemnat comunismul si regimul sovietic pentru poporul rus si alte popoare).
Insa si inainte de 1917, si dupa 1991, din pacate Rusia a dus razboaie de agresiune si de ocupare a altor tari si popoare:
-Dupa ce Petru cel Mare a enuntat celebrul sau testament, Imperiul Tarist (Rus) a ocupat cu forta teritorii straine si a subjugat alte popoare: ocuparea Finlandei, a tarilor baltice, a celei mai mari parti a Poloniei, a Basarabiei, a tarilor din Caucaz, a celor din Asia Centrala, a unor teritorii chinezesti. Toate aceste au reprezentate acte de agresiune a Imperiului tarist (Rus);
-Dupa 1991, Federatia Rusa a dus razboaie de agresiune impotriva Moldovei (razboiul din transnistria) si a razboi de agresiune impotriva Georgiei, in 2008.
Repet- nu am nimic impotriva poporul rus (am cunoscut destui rusi in Basarabia, inclusiv inainte de 1991, care erau in general oameni de treaba!), recunosc calitatile poporului rus, insa adevarul istoric trebuie recunoscut asa cum a fost, cu bune si rele!
Iata cronologia agresiunii clare si nedrepte a Federatiei Ruse asupra Moldovei:
-1989
11 august 1989: În întreprinderile de subordonare unională, se formează soviete muncitorești, numite Colectivelor Unificate de Muncă (OSTK), ce încep lupta împotriva introducerii limbii române, a alfabetului latin și a reformelor democratice.
31 august 1989: Limba moldovenească este proclamată limbă de stat.
toamna: OSTK -urile organizează greve și mitinguri de protest împotriva limbii române și a alfabetului latin.
decembrie-ianuarie: Sunt organizate referendumuri la Tiraspol și Râbnița pentru obținerea statutului de "teritoriu autonom" al Transnistriei, în cadrul RSS Moldovenești.
1990
Cu sprijinul direct al Armatei a 14-a, sunt formate unități paramilitare ilegale secesioniste, sunt organizate cu sprijinul OSTK mitinguri și referendumuri.
27 aprilie 1990: Tricolorul cu cap de zimbru este adoptat că steag național al RSS Moldovenești. Sovietele locale din Tiraspol și Tighina au refuzat abordarea tricolorului în aceste orașe.
septembrie 1990: Sovietele locale din Tiraspol, Tighina și Râbnița au respins legea limbii de stat. S-a inițizat o mișcare de nesupunere față de autoritățile statului moldovean.
2 septembrie 1990: Are loc la Tiraspol "Congresul al II-lea extraordinar al deputaților poporului din Transnistria" care proclamă "Republica Moldovenească Sovietică Socialistă Nistreană".
3 septembrie 1990: Sovietul Suprem al RSS Moldovenești creează instituția prezidențială și îl alege ca președinte pe Mircea Snegur.
16 septembrie 1990: O adunare în semn de protest împotriva separatismului este organizată în satul Lunga, Stînga Nistrului, lângă Dubăsari.[1]
22 septembrie - 15 noiembrie 1990: Liderii separatiști, sprijiniti de formațiuni paramilitare proprii și de trupe ale armatei, sovietice organizează alegeri legislative pentru "sovietul suprem" al "Republicii Sovietice Socialistă Moldovenești Nistrene".
22 decembrie 1990: Mihail Gorbaciov , președintele URSS, semnează un decret prin care declara nule hotărârile "Congresului al II-lea al deputaților poporului din Transnistria". În schimb, măsurile luate de autoritățile de la Chișinău sunt infime și strict declarative.
1991
Au loc acțiuni de înlocuire ale autorităților Republicii Moldova cu cele ale "republicii nistrene". Beneficiind de o inexplicabilă pasivitate a autoritățiilor statului Moldova, separatiștii își constituie o impresionantă forță armată, constituită din:
Garda republicană, (8.000 luptători), subordonată "Direcției de apărare" a Transnistriei.
Miliția, inclusiv batalionul Dnestr, (5.000 luptători), subordonată "direcției de interne" a "Republicii Nistrene".
Detașamentele teritoriale de salvare (4.000 oameni), aflați la dispoziția executivelor locale.
Regimentele muncitorești, echivalentul modern al "sovietelor de muncitori înarmați", subordonați Colectivelor Unificate de Muncă (OSTK).
Cazacii, în număr de 3-4.000, cu statut de "voluntari", erau mercenari cu solde mai mari decât ale gardiștilor fiind subordonați direct conducerii "Republicii Nistrene".
Toate aceste formațiuni erau înzestrate cu armament, mijloace de transport, mașini de luptă, cumpărate, capturate sau furate de la Armata a 14-a rusă, sau de la unitățile OMON din Transnistria.
De partea separatiștilor s-a situat fățiș Armata a 14-a rusă, cu un efectiv de 6.500 persoane, constituită din:
o divize motorizată
2 regimente de artilerie
un regiment de tancuri
un regiment antitanc
2 regimente de pontonieri
un regiment de rachete
o escadrila de elicoptere
Prin comparație, tânăra republică Moldova, încă nu avea armată proprie, beneficiind doar de un efectiv de câteva mii de polițiști, care au suplinit, în timpul conflictului, forțele armate.
19 mai 1991: Ministrul apărării al URSS a ordonat comandantului Armatei a 14–a, generalul Netkaciov, mobilizarea militarilor de rezervă pentru completarea efectivelor trupelor Armatei a 14–a dislocată în Transnistria și menținerea aceste trupe și a arsenalul militar în stare de luptă. El ar fi justificat acest ordin în acest fel: "ținând cont de faptul că Transnistria este un teritoriu rusesc și că situația s–a înrăutățit, noi trebuie să–l apărăm prin toate mijloacele".
23 mai 1991: RSS Moldovenească devine Republica Moldova.
23 iunie 1991: Parlamentul Republicii Moldova proclamă suveranitatea Republicii.
19 august 1991: Are loc Puciul de la Moscova. Puciștii vor avea tot sprijinul liderilor separatiști de la Tiraspol: Igor Smirnov, Maracuță, Iakovlev, Reliakov. Dupa înfrângerea puciștilor, Boris Elțin a cerut pedepsirea acestora și a celor care i-au susținut. Încercările administrației de la Chișinău de a aresta liderii transnistreni au generat nemulțumirea rusofonilor din Transnistria. A început o acțiune a femeilor rusofone care, în număr din ce în ce mai mare, au început să blocheze calea ferată ce lega Transnistria de restul Basarabiei. În final, liderii transnistreni au fost arestați, apoi eliberați după scurt timp.
25 august 1991: Sovietul Suprem al RMN proclamă independența "republicii".
27 august 1991: Parlamentul proclamă independența Republicii Moldova.
septembrie: Membri ai trupelor speciale sovietice OMON din Riga, sosesc în limuzine la Tiraspol, cazându-se la hotelul Kolhaznii.
18 septembrie 1991: Președintele autoproclametei RMN, Igor Smirnov, a decis să plaseze unitățile forțelor armate sovietice dislocate în Transnistria sub jurisdicția autoproclametei RMN.
1 decembrie 1991: În raioanele de pe malul stâng al Nistrului au fost organizate alegeri prezidențiale, declarate ilegale de către autoritățile moldovenești. Igor Smirnov a fost ales președinte al autoproclametei RMN.
13 decembrie 1991: Are loc un atac armat al gardiștilor la podul de la Dubăsari, soldat cu moartea a patru polițiști moldoveni și a 20 de gardiști, cazaci și mercenari.
|