Avem, tot mai mult, o lume după chipul și asemănarea noastră sau după voia noastră. Aroganța omului a ajuns până la a vrea să decidă el destinul lumii sau cel puțin al vieții personale. Și o face, pentru că poate, dar fără să se fi preocupat suficient până acum ca să sporească în asemănarea cu Dumnezeu. Și, prin urmare, deciziile omului nu se aseamănă cu ale lui Dumnezeu.
În timpuri în care omul nu avea atâtea posibilități de a alege și de a decide, nu-și punea prea mult problema în privința felului în care să-și proiecteze viața într-un mod convenabil. Când apărea un copil, unii se bucurau, alții nu, dar se supuneau, acceptau ceea ce le oferea Dumnezeu. Erau mai aproape de atitudinea Mariei, care a spus „Fie mie după cuvântul Tău”, de a-i spune „da” lui Dumnezeu.
Acum, refuzăm tocmai cele mai prețioase daruri ale lui Dumnezeu, socotind că nu acum este momentul sau că sunt prea multe. Dumnezeu ne in-comodoează.
|