CAPITOLUL AL DOILEA
XVI. IDOLATRIA CONTEMPORANA
Iar acum sa vedem cine sunt acei europeni cu care ei vor sa ne unim ca Stat si ca Biserica.
Europenii se caracterizeaza printr-o antinomie cumplita:antiteza dintre omul interior si omul exterior.Europeanul pare a fi ceva,dar de fapt este cu totul altceva.El traieste si se misca in falsitatea compromisurilor.Intreaga lui cultura este o colectie de minciuni conventionale,la care s-a adaptat el insusi.Este extrem de egocentric,dar se poarta cu o curtoazie absoluta si practic exagerata.
In tarile „subdezvoltate”,unde oamenilor inca le lipseste finetea culturii europene,fiecare isi exprima mai mult sau mai putin lumea interioara cu o anume libertate si simplitate,pe care nu le poti gasi in Europa.Manierele lor sunt grosolane,dar ei sunt mai autentici.In Europa,acest lucru este considerat lipsa de cultura si de dezvoltare spirituala.
In felul acesta,jocul costant al ipocriziei a ajuns sa fie considerat drept cultura,acolo unde mormintele varuite duhnesc si paharul este intotdeauna curatat numai in exterior,de dragul aparentelor.
Dar,asa cum se intampla cu fariseii,minciuna aceasta constanta in care traiesc nu ii umileste.Dimpotriva,perfectiunea lor exterioara ii face sa fie siguri de superioritatea lor.Cea mai specifica trasatura a europenilor este ingamfarea:ii privesc cu dispret pe toti cei pe care-i considera inculti ori putin dezvoltati.
Este posibil ca pe unii dintre ei sa-i preocupe nevoile celorlalti,ale unor persoane,grupuri sau chiar natiuni,indeosebi cele subdezvoltate,pentru care nutresc sentimente pline de compasiune,dar in adancul sufletului ei se preocupa de ceilalti in felul in care un entomolog se preocupa de insecte.Sentimentele pe care le nutresc pentru oameni sunt inferioare dragostei pe care o au fata de cainii lor.
Au despre civilizatia lor aceeasi parere buna pe care o au despre ei insisi.Avand o minte critica,ei nu accepta nimic incontestabil,si sunt mandri de asta.Considera ca toate valorile sunt relative,chiar si cele pe care le accepta ei insisi,si dezbat cu o pretinsa profunzime tot ce-a crezut vreodata umanitatea.Atitudinea lor obisnuita este aceea de agnostici binevoitori,dispusi sa fie de acord cu orice le spui,si,prin urmare,ceea ce le spui ii lasa,in ultima analiza,absolut indiferenti.
Totusi,singurul lucru de care acesti agnostici nu se indoiesc niciodata este valoarea propriei lor civilizatii.Pentru ei nu a existat niciodata o civilizatie superioara civilizatiei lor.Pot exista critici acerbe in privinta anumitor probleme culturale sau mari neintelegeri privind anumite detalii,dar justetea directiei generale a culturii lor nu a fost niciodata pusa la indoiala.
Civilizatia Europei este intemeiata pe o religie,dar pe o religie pe care nimeni nu doreste s-o considere ca atare,deoarece aceasta religie nu este venerarea unuia sau a mai multor zei,ci cultul omului.
Religia grecilor antici si civilizatia lor nu au fost nimic altceva decat cultul omului.Daca civilizatia Greciei antice a fost primita atat de bine in inimile europenilor,acest lucru se datoreaza tocmai afinitatii lor launtrice.La fel ca si grecii antici ,europenii au divinizat ratiunea umana,pasiunile,taria si slabiciunea sufletului omenesc;intr-un cuvant,ei au facut din om centrul,masura si scopul tuturor lucrurilor.Cultura Europei isi are originea in om,exista pentru om si isi gaseste justificarea in om.
Pot exista dezacorduri privind modul in care poate fi imbunatatita viata omului;pot exista diferente in modul in care se venereaza omul;pot exista concluzii diferite deduse din masurarea omului;dar,in ciuda tuturor acestor lucruri,omul intotdeauna este centrul in jurul caruia ei graviteaza,este sursa inspiratiei lor si scopul actiunilor lor.
Acesta este europeanul.Orice religie isi inchipuie el ca ar putea avea,in adancul sufletului religia lui este inchinarea la idolul „om”.Europeanul a incetat sa vada imaginea lui Dumnezeu in om:el isi vede doar propria-i imagine.
Cu alte cuvinte,religia Europei este vechea religie a umanitatii,cea care l-a despartit pe om de Dumnezeu.Scopul lui Dumnezeu este de a indumnezei omul.Dar omul,amagit de diavol,a crezut ca poate deveni zeu fara harul Creatorului sau,din propria sa initiativa si prin propriile-i puteri.S-a zorit sa manance din pomul cunoasterii inainte sa fi fost suficient de matur pentru o astfel de hrana.Rezultatul a fost ca i s-au deschis ochii pentru a cunoaste binele si raul,pentru a-si vedea goliciunea trupeasca si spirituala,si a fost uimit peste masura.Nu L-a mai putut privi pe Domnul si Dumnezeul lui,ci a fugit sa se ascunda de chipul Sau.Si-a dat seama ca intre el si Creatorul lui se deschisese o prapastie uriasa.Atunci ,milostivul sau Tata a blestemat prima cauza a distrugerii lui,diavolul-„batranul sarpe”-si in nemarginirea Lui dragoste i-a fagaduit chiar mantuirea:”Dusmanie voi pune intre tine [sarpele] si intre femeie [Preasfanta Fecioara] ,intre samanta ta si samanta ei [Hristos];Aceasta iti va zdrobi capul,iar tu Ii vei intepa calcaiul” (Facerea 3,15) .Si,pentru ca omul sa nu traiasca vesnic in acea stare de moarte spirituala,El l-a izgonit din rai,pentru ca „nu cumva sa-si intinda mana si sa ia roade din pomul vietii,sa manance si sa traiasca in veci (Facerea 3,22).Astfel,in marea Lui indurare si dragoste,Dumnezeu a ingaduit moartea trupeasca ,aceea care,la fel ca moartea spirituala,a fost rezultatul curmarii comuniunii cu Izvorul vietii,pentru ca omul sa nu-si poarte cu el de-a lungul veacurilor moartea spirituala,durerea si goliciunea.Iar omul,fiind despartit de Dumnezeu si traind in realitatea constanta a mortii,a devenit robul diavolului.
Asadar,omul s-a inchinat omului,proclamandu-l zeu,ca reactie la experienta propriei sale nimicnicii.De fapt,anticii afirmau ca sufletul omenesc este o parte a naturii divine;altfel spus,el este in esenta divin si prin urmare nu are nevoie de Dumnezeu.
Aceasta dorinta a omului de a crede in propria-i divinitate,laolalta cu supunerea lui fata de puterile demonice,sta la baza oricarei forme de idolatrie.
Astfel,religia Europei nu este nimic altceva dacat idolatria primordiala intr-o forma moderna.Papalitatea ,protestantismul,umanismul,ateismul,democratia,fas cismul,capitalismul,comunismul si orice alte tendinte europene sunt expresii ale aceluiasi spirit umanist.
Civilizatia Europei nu este altceva decat rezultatul efortului zbuciumat si staruitor al omului de a-si aseza tronul deasupra lui Dumnezeu.Nu este altceva decat inaltarea unui nou Turn Babel;pot exista neintelegeri in privinta metodei de zidire,dar scopul ramane comun celor interesati.
Idealul europeanului este identic cu idealul lui Lucifer.In adancul sufletului,este acelasi dispret fata de bunatatea lui Dumnezeu,aceeasi insulta adusa dragostei Lui,aceeasi revolta si instrainare de pronia cereasca,aceeasi nerecunostinta,aceeasi cale pustie care,in loc sa duca in sus,asa cum crede omul ca face,duce la prapastia mortii.
|