Cat timp Patriarhul Kiril,privind asa,pe diagonala,spre Ukraina,tot indemna credinciosii sa se roage ca nimeni sa nu distruga ,,Sfanta Rusie"(cu greu imi pot abtine un zambet ironic privind prin istorie)in timp ce suprafata solicitarii are tot atata treaba cu realitatea (pe cat are Rogozin cu spiritul patristic), cred ca Dumnezeu va avea o sarcina foarte dificila(fie si pt ca multi ucrainieni se roaga,probabil,fix invers decat Kiril).Complicata devine credinta cand se impleteste cu rachete balistice,gaze naturale sii interese mondiale in conflict :) Tinand cont de ultimele declaratii(printre dintii stransi)ale domnului care vrea sa ne survoleze cu un bombardier(data viitoare) cred ca ar trebui sa incepem sa ne rugam si noi asa,preventiv,privind la lectiile istoriei din ultimii,sa spunem,100 de ani :) Vorba unui rus celebru :) pe nume Dostoevski: ,, Inima oamenilor nu este decat un camp de batalie in care se lupta Dumnezeu cu diavolul"

PS:in frumosul nostru imn care,fatalitate sau nu,ne indeamna sa ne trezim din somn,in a doua strofa,ne declaram tare mandrii ca suntem mici pui de Traian.Coincidenta sau nu imparatul cu pricina(dupa jaful aplicat Daciei)a ucis crestini la greu,inclusiv pe Ignatie al Antiohiei,dar ne trebuia si noua un motiv de mandrie,in somnul nostru.Daca tot nu ne trezim din visarea de veacuri si ne preamarim(traditional) agresorii eu zic sa nu aruncam(astia mai in varsta care o mai avem)cravata rosie caci,cine stie,poate o punem iar motiv de mandrie,la cum bate vantul istoriei prin principiile noastre dambovitene :)