Mihailc, din pacate cu mintea intunecata ai interpretat gresit aceasta porunca, facand referire la Mandea. Cat despre compasiunea ta meschina te asigur ca nu foloseste la nimeni. Probabil ca nu prea ai folosit ce sugerezi la fiecare postare "Leacuri pentru ameliorat prostia și vindecare de ignoranță" eu zic sa mai insisti ... si sa ai rabdare, ca necesita un tratament indelungat!
Am extras cateva pasaje pe acesta tema din
Sf Nicolae Velimirovici:
http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...mila-si-legea/
Hristos a dat porunca — nu sfatul, ci porunca — de a ne iubi vrajmasii. Iar porunca aceasta nu e de implinit ici si colo, in oarecare clipe rare de iluminare a legii, asa cum era, mai mult sfat decat porunca, inainte de venirea Lui. Porunca iubirii fata de vrajmasi este culmea Evangheliei lui Hristos.
Daca iubim numai pe cei ce ne iubesc, nu suntem altceva decat niste negutatori care-si vand marfa. Daca facem bine numai celor ce ne fac bine, nu suntem altceva decat niste datornici care-si platesc datoriile. Mila nu e o virtute care acopera datoriile, ci una care da de la sine mereu. Si dragostea e o virtute care da fara sa astepte sa primeasca inapoi. Daca dam cui ne va da inapoi, ce-i cu asta? Mutam doar banii dintr-o punga in alta, pentru ca ceea ce imprumutam socotim ca este inca al nostru, tot atat de al nostru ca si cand s-ar afla in mainile noastre. Ce multumire sa avem daca iubim pe cei ce ne iubesc, si facem bine celor ce ne fac bine? Nu doar punem la loc ceea ce am luat? Dar ne-am si luat plata!
Sa fim drepti si sa recunoastem ca vrajmasii ne sunt de mare folos in sporirea duhovniceasca. Fara vrajmasie pe lume multi din placutii lui Dumnezeu nu I s-ar fi facut prieteni. Chiar si vrajmasia Satanei e de folos celor ravnitori intru Dumnezeu si intru mantuire. Cine mai mult decat Apostolul Pavel a fost mai ravnitor intru cele dumnezeiesti, cine a avut mai mare dragoste de Hristos decat el? Acest apostol, totusi, ne spune cum, dezvaluindu-i Dumnezeu multe taine, El a si ingaduit duhului rau sa-l ispiteasca:
Si pentru ca sa nu ma trufesc cu maretia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei, sa ma bata peste obraz, ca sa nu ma trufesc (II Corinteni 12,7).
Iar daca demonul, impotriva vointei sale, slujeste omului, cum sa nu ajute omului alti oameni, fiindu-i aceia vrajmasi mai putin vatamatori decat diavolii?
Domnul Insusi a spus: Dusmanii omului vor fi casnicii lui (Matei 10,36; cf. Miheia 7,6). Cei care vietuiesc sub acelasi acoperis cu noi, purtand atat de mult grija nevoilor si inlesnirilor noastre trupesti, se fac adesea cei mai inversunati vrajsmasi ai mantuirii noastre, pentru ca dragostea si purtarea lor de grija nu sunt pentru suflet, ci pentru trup. Cati parinti n-au daunat urias sufletelor fiilor lor, cati frati si surori fratilor si surorilor? Cate sotii sotilor? Si totul din iubire!
Dandu-ne seama de acest adevar de zi cu zi, avem inca un temei tare spre a nu ne lasa prada iubirii nechibzuite fata de rude si prieteni, si spre a nu slabi iubirea fata de vrajmasi. Sa mai spunem o data ca adesea, foarte adesea, dusmanii ne sunt adevaratii prieteni? Cand ne pun piedici ne sunt de ajutor; cand ne ponegresc ne apropie de mantuire; cand ne ingreuneaza viata dinafara ne indeamna sa ne retragem inlauntru, in noi insine, unde sa ne aflam sufletele noastre si sa plangem inaintea lui Dumnezeu pentru mantuirea lor. Cu adevarat, adesea dusmanii ne scapa din ruina pe care, hranindu-ne trupul pe seama sufletului, ne-o pregatesc cei de aproape ai nostri.
Chiar daca vrajmasul tau nu-ti primeste facerea de bine, sa nu te impiedice aceasta de a-i face bine mai departe. Nu spune Domnul: Rugati-va pentru cei… ce va prigonesc (Matei 5, 44)? Rugati-va, asadar, pentru dusmanii vostri, si in acest chip le veti face bine. Daca vrajmasul nu vrea sa primeasca nimic de la tine, Dumnezeu primeste rugaciunea ta pentru dansul.
_________________________
Este de ras a crede ca am putea, prin vreo fapta, fie ea si cea mai arzatoare iubire fata de vrajmasi, sa meritam si sa platim ceea ce Hristos a fagaduit celor ce-L urmeaza pe El cu credinta. De-am da tot ce avem la saraci, de-am posti in fiecare zi, de-am sta noapte de noapte in rugaciune ca o candela pana la sfarsitul veacurilor, de ne-am desparti de trup in duhul nostru ca de o piatra rece iar cu sufletul de-am ajunge cu totul nepatimitori si nesimtitori fata de lume, de ne-am da sa fim calcati in picioare de lumea intreaga si mancati de fiarele cele mai crude — toate acestea n-ar fi decat o prea neinsemnata catime a pretului pentru toate bunatatile, slava si bucuria pe care le aduce cu sine infierea noastra de Dumnezeu.
Nici o iubire de pe pamant si nici o milostivire a omului muritor nu-l poate face fiu al lui Dumnezeu si locuitor al Cerestii Imparatii. Iar dragostea lui Hristos savarseste ceea ce omului ii este cu neputinta. Nimeni sa nu se laude ca s-a mantuit prin multa lui iubire, ca si-a deschis singur portile raiului!