"Poti sa inveti tot ce spun toate religiile lumii? Cand? Nu, asta nu este o explicatie ca adevarata credinta este crestinismul. Dar tu nu ai intrebat de ce crestinismul ar fi adevarata credinta, tu doar ai spus cum ar trebui sa procedeze cineva si eu ti-am adus un argument ca propunerea ta este nerealista. "
Nu trebuie sa le inveti pe toate, e de ajuns sa gusti putin din Zen - zen nu este o religie, nu are scripturi, nu are teorii, nu are practici - . Zen este parfumul
Daca gusti putin din Zen, este mai mult decat indeajuns, pentru ca este insasi esenta religiozitatii. Aceasta esenta chiar daca se intampla ca un sfant crestin(desi f rar, pt ca e greu sa treci de intregul sistem teologic crestin, care este pur si simplu o bariera) sa ajunga la ea, sau un budist, sau un hindus, este aceeasi.
Odata ce ai gustat putin, poti experimenta diverse religii, si poti vedea care te duce spre esenta, si care e doar vorbaraie, care iti promite ca se vor intampla lucruri marete dupa moarte. Care este problema, nu ai suflet acum? Nu îți poți descoperi natura divină acum, trebuie să aștepți până după moarte? Dacă așa crezi, atunci să știi că ai fost păcălit. Pentru că nu ai cum să demonstrezi nimic despre ce va fi după moarte.
"Daca te-ar fi lasat ai tai liber sa inveti si sa studiezi orice, mai putin fizica, ai fi ajuns sa descoperi teoria relativitatii?
Iti dai seama cat de absurd este sa presupui ca cineva poate cunoaste si intelege o invatatura atat de compexa si de vasta cu propria minte intr-un timp atat de limitat?
Dovada faptului ca tu nu stii ce presupune crestinismul este ca tu il limitezi doar la Biblie. Si ai dreptate partial, dar asta le-o poti imputa sectantilor care cred ca tot ce au nevoie pentru a ajunge la credinta si invatatura adevarata este Biblia.
Un dialog este inutil pentru ca nu stii despre ce vorbesti. Studiaza (critic) ce invata si ce ofera crestinismul adevarat si apoi putem discuta in contradictoriu."
Daca esti lasat liber, si esti interesat de fizica, o vei studia. Daca esti fortat sa înveți fizică, nu vei intra niciodată adânc în ea. Și puteți observa în sistemul educațional. Copiii sunt pur și simplu forțați. De aceea mulți renunță la școală. Cei care nu renunță, majoritatea devin plini de informații, dar nu de inteligență.
Pentru că informații poate să aibe și un calculator, dar nu inteligență. Inteligența ține de întreaga ființă, de întreaga vitalitate. Doar un om inteligent poate fi rebel, pentru că doar el poate vedea ce se întâmplă. Restul, care nu pot vedea, le place doar să își imagineze că sunt salvați, că ei nu au nici o responsabilitate, că e vina altora pentru răul care se întâmplă.
"Ei bine, atunci când omul crede că Dumnezeu îl vrea prost și că mai bine se ghidează singur, după capul său, fără ajutorul lui Dumnezeu, abia atunci devine cu adevărat prost, pentru că pierde legătura cu Cel care îi putea lumina mintea. Puterea de a gândi și-o păstrează și poate să devină un ateu extrem de inteligent. Dar nu va mai avea capacitatea de a se împărtăși din lumina spirituală a lui Dumnezeu, și va vedea și va analiza lumea toată fără această lumină. Și pentru că nu o mai vede, va considera că nici nu există."
Capul, adica mintea, acestea sunt împrumutate. Gândirea, conceptele, acestea sunt învățate de la cei din jur. Mintea este programată de cei din jur. Crima pe care o fac cei din jur, este că te împiedică să descoperi în tine ceea ce este dincolo de minte, ceea ce nu moare niciodată, și fără de care nu poți fi împlinit și liber. Cum reușesc ei asta? Umplându-ți capul cu idei, cu frică (de iad, de sărăcie, de orice), cu lăcomie (de rai, de viitor). Nimeni nu îți zice lasă ideile deoparte și stai pur și simplu să observi singur. Să te auto observi, relaxat. Ești corpul? Ești mintea? ... cine observă această întrebare "sunt mintea? cine sunt eu?" ? Observatorul, cel care vede mintea, nu e mintea, atunci cine e?
Nu, acest lucru nu este în nici un caz permis. Să descoperi că nu ești mintea, și că nu ești corpul, la modul practic, de asta se tem cel mai tare cei care vor să dețină puterea.
Așa că e simplu, fă-i pe oameni să creadă în anumite povești, fă-i să aibe impresia că "Eu sunt mintea.", fa-i sa aibe impresia ca sexul e ceva de care trebuie sa te feresti (astfel ii faci sa se lupte cu ei insisi, sa se auto pedepseasca, sa le slabeasca inteligenta, si in acelas timp nu le dai ocazia să experimenteze sexul în mod natural, și să treacă mai departe. ), și gata! Toată viața o să fie cu mintea la sex ! Și se va auto distruge treptat treptat, în timp ce se crede salvat, mântuit ! E o tactică bună, care se pare că merge. Pentru că cel care se crede mântuit, este mândru, e fericit că e pe Calea cea Bună.
Așa că despre observare, eu zic că este esențială experiența practică a ceea ce e nemuritor în tine, și realizarea că nu ești mintea. Și școala asta se luptă să facă, să te convingă că ești mintea.! Și de asemenea să îi țină ocupați pe tineri, să nu le dea ocazia să se iubească, pentru că sexul e un păcat în afara căsătoriei. De ce? Păi dacă oameni fac sex , și sunt împliniți, relaxați, neobsedați, cine se mai lasă manipulat?
"Dacă accepți că nu știi că Dumnezeu există, spre exemplu, setea după El rămâne în tine și îți va anima căutarea. Și dacă vei căuta, Îl vei și găsi. A crede nu înseamnă a ști. Nu poți ști că Dumnezeu există. Poți doar să crezi. Și să-L cauți mereu, pentru că niciodată nu-L vei afla cu adevărat, El fiind nesfârșit și imposibil de înțeles. Dar poate fi cunoscut cam așa cum poate fi cunoscută lumina Soarelui.
Din acest motiv, exemplul cu bananele nu este bun din cauză că e vorba de ceva ce poate fi cunoscut."
Credința îți dă impresia că deja știi. Și te oprește din căutare. Bananele pot fi cunoscute, dar și dumnezeu poate fi gustat. Dumnezeu poate fi experimentat ! Nu prin minte, nu prin credință, nu prin gândire.
"Să crezi și să experimentezi, asta-i abordarea creștină. Dar credința este înainte, că fără ea nu poți experimenta. Dumnezeu nu este un obiect pe care să poți pune mâna. Dacă nu crezi nu Îl poți cunoaște.
Este necesar un alt fel de a gândi când e vorba de Dumnezeu, nu mai merge cu modul obișnuit, care este bun pentru obiecte, pentru lucrurile pe care le constatăm cu simțurile. Asta din cauză că El este mai presus de toate cele create."
Credința e absolut nenecesară, e doar o metodă să te impiedice să experimentezi. Experimentează, și vei știi . Orice mod de a gândi, când vine vorba despre ceea ce este dincolo de minte, este greșit. Dar din cauză că suntem învățați că doar mintea există, că suntem mintea, nu avem nici cea mai mică idee că suntem observatorul minții, care trebuie descoperit.
"Cei care au ucis n-au fost oameni credincioși cu adevărat, nu s-au pus ei în slujba lui Dumnezeu, ci au pus religia în slujba intereselor politice. Se mai întâmplă încă și în zilele noastre. Dar noi nu în ei credem. "
Nici ei nu aveau intenții rele, dar erau conduși de minte, de teologie, de teorii. Credeau că așa este corect. Nu aveau nici o experiență interioară, nu a înflorit în ei compasiune. Aveau credință, nu experiență.
Dragi prieteni, nu vreau să vă conving de nimic, vă respect pe voi, ca oameni. M-am băgat pe seamă pe acest forum doar că sunt mulți care nu au auzit de Zen, dar ce caută ei este experiența practică. Doar am prezentat niște idei, și am atacat unde cred eu că sunt rădăcinile unor probleme.
https://www.youtube.com/watch?v=_XflR-oYQjc
https://www.youtube.com/watch?v=PBEIeRSLb8k
Aștept răspunsuri :)