[cristiboss56]

Ce să facem ca să ne mîntuim?
Îmi amintesc de cuvîntul pe care l-am auzit ele curînd de la avva Paisie Olaru, pe patul de moarte. I s-a cerut să dea un cuvînt poporului român. Şi el, în ultima lui suflare, a spus: „Cuvîntul Domnului: "Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvîntul Domnului nu va treceť". Căutaţi către fiecare cuvînt din sfintele rugăciuni, în biserică şi închinaţi şi cuvîntul vostru lui Dumnezeu. Pentru aceasta v-aş cita un cuvînt pe care Părintele Sofronie l-a spus unui suflet aflat în căutarea rugăciunii. O doamnă anglicană se afla în pragul lepădării de rugăciune şi de Dumnezeu, căci la întrebarea sa: „Cum să găsesc rugăciunea?", pusă mai multora, primise numai răspunsuri stereotipe. Auzind de un oarecare arhimandrit Sofronie, în Franţa, l-a căutat şi l-a întrebat şi pe acesta. Părintele Sofronie i-a răspuns: „Cu Dumnezeu nu e nevoie să fii politicos. Toarnă înaintea Domnului ceea ce este în inima ta, aşa cum este". Şi a găsit o rugăciune aşa puternică, încît, spunea Părintele Sofronie, ceasuri întregi se ruga cu capul plecat la pământ. Aceasta nu este puţin lucru pentru un apusean. Doamna aceea este, de mult timp, ortodoxă.
(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de cîteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, p. 59)