[2458386286]

Am auzit, şi sunt prieten cu un practicant al acestei tehnici.
Tehnica este veche, dinainte de creştinism.

Prietenul de care zic, care o practică, este creştin, şi o practică în stil creştin. Mi-a spus că prin practică ajungi să fi conştient şi în timpul somnului, rugăciunea răsună în timp ce corpul este adormit, şi flacăra conştiinţei rămâne trează.
Adică este o metodă de conştientizare, care se potriveşte oamenilor care au tipologia devotului, adică cărora le este uşor să se simtă devotaţi fată de Dumnezeu. Acestor oameni le este mai la îndemână să practice conştientizarea prin devoţiune,iubire,rugăciune.

în tratatul său, Patanjali a spus că Dumnezeu este o unealtă, o poartă, pentru acei oameni care au tipologia devotului. Adică e mai uşor pentru ei, să se roage, să intre in linişte adâncă printr-o astfel de tehnică, şi ideea de Dumnezeu exact pentru asta e. Pentru ei este mai dificil să intre în acea experienţă, fără devoţiune, fără această idee de Dumnezeu.

Deja am intrat într-o zona mai practică, mai adevărată. Partea ezoterică, practică, experimentală a creştinismului, este acoperită de teologii, vrăjeli, absurdităţi. Asta e problema.

Câţi dintre creştini PRACTICĂ isihasm? procentual.. aproape 0

Pentru că partea asta practică, care poate fi experimentată, care te poate face să creşti, este anulată total de teologiile menite să te devieze, să te distragă, să te umple de frică, să te facă să te simţi păcătos, nedemn.

Şi exact aceste teorii şi bălării, trebuie observate - ce scop au ele de fapt. Au scopul de a năpădi, de a stopa cu totul orice posibilitate pentru om să practice, să ajungă în interioritatea sa. Au posibilitatea de a-i da omului opiu, de a-l droga, de a-i da falsă mândrie, falsă cunoasştere, speranţă, sentiment de superioritate, că "doar eu voi fi mantuit, trebuie doar sa urmez orbeste regulile astea, sa nu ma abat, si Dumnezeu e fraier, n-o sa se prinda el ca toată viaţa am fost cu mintea la sex, şi că din cauza lăcomiei pentru Rai, şi ca să mă simt sfânt, să-i pot condamna pe păcătoşi, am luptat împotriva naturii, m-am abţinut".

În starea actuală creştinismul este foarte corupt. De însăşi biserica, şi de preoţi, şi de credincioşi. Singurii adevăraţi şi cu coaie, sunt cei care practică, care experimentează, care descoperă divinul care nu e în exterior sau separat, şi care sunt rebeli împotriva oricărui sistem de îndobitocire. Creştinismul actual e anti trezire, anti dumnezeire, anti libertate, e o pârnaie psihologică bazată pe nişte absurdităţi, nişte teorii şi teologii nedemne de un om sănătos mintal,inteligent. Şi în numele cărora se fac cele mai urâte lucruri posibile: îndoctrinare, tâmpire, manipulare, controlare, etc.

Osho a vorbit şi despre partea ezoterică a creştinismului, despre calea devotului, prin Dumnezeu.
Însă tot el a vorbit şi de Zen , calea meditaţiei pure, fără zei, doar conştientizare pură, experimentarea stării de a fi conştient. Calea omului de ştiinţă, calea scepticului.

A vorbit despre ambele cărări, de aceea un creştin va fi şocat dacă nimereşte peste afirmaţii de-ale lui Osho din contextul Zen, şi un budist sau ateu va fi şi mai şocat când îl aude pe Osho vorbind despre Dumnezeu, Hristos, rugăciune.

Osho a făcut imposibilul. De aceea este criticat şi de creştini, şi de atei, şi de musulmani, hinduşi, comunişti, capitalişti, etc. Pentru că a vorbit din toate unghiurile posibile. Şi cine este inteligent, va descoperi diamante preţioase, dacă înţelege şi experimentează ce zice maestrul osho.

aici e un articol frumos: Osho, John Dee, and the Greatest Library in the World http://www.ptmistlberger.com/lore-of-the-magi.php