Citat:
În prealabil postat de 2458386286
Dacă oamenii devin fericiți, relaxați, popii și biserica se vor evapora.
Toți cei care iubesc oamenii, toți prietenii omului care ne încurajează pe fiecare să fim relaxați, fericiți, treji - în opoziție cu ce zic religiile: ești păcătos,nedemn,o să ajungi în iad, lasă-te păstorit,manipulat, schilodit. - , toți aceștia au fost condamnați de societate,
religie, biserică, politicieni. Pentru că acești rebeli, pot prin iubirea lor, să îi facă pe oameni să vadă singuri cum au fost deviați de la natură, de la armonie, pentru niște superstiții, pentru niște concepte inexistente.
|
ceea ce faci tu aici nu este nici pe departe credinta pe care tu o sustii - credinta jaina al carui adept a fost acest osho al tau.
de altfel acestia au luat diverse concepte din budism, hinduism si crestinism, amestecandu-le intr-un creuzet din care a obtinut o credinta extrem de inselatoare si pierzatoare de suflete omenesti. Se pare ca tu , imbatat de niscaiva discursuri ai omis esentialul din aceasta credinta si anume ca pentru a putea depasi starea de reincarnare perpetua, omul trebuie sa se ilumineze, sa devina el insusi un zeu si pentru aceasta trebuie sa indure suferinte enorme: sa manance din ce in ce mai putin, pana va muri infometat, sa umble gol considerand ca natura il imbraca, sa mature totul in cale ca nu cumva sa striveasca o gaza, o stare de umilinta pe care trebuie sa o atinga, sa nu faca nici un rau nimanui (tu cam jignesti pe aici oameni ) si sa elimine cateva mari pacate:
Jainismul are, ca și alte religii, perspectiva păcatului, ca un rău ce trebuie eliminat în procesul de purificare sufletească. Cele mai cunoscute păcate combătute de religia jainisă sunt:
Pranatipata --- violența
Mrshavada --- neadevărul
Adattadana--- hoția
Maithuna --- comportament necast
Parigraha --- posesivitatea
Mithyatva --- credința greșită
Krodha --- furia
Mana --- aroganța
Maya --- iluzia
Lobha--- lăcomia
Raga --- atașamentul
Dvesha --- ura
Kalaha --- zbuciumul, frământarea
Abhyakhyana --- învinuirea, acuzarea
Paishunya --- bârfa, calomnierea
Para-parivada --- critica
Rati-Arati --- preferințe: plăceri și neplăceri
Iluminarea sufletului in aceasta religie este accesibilă doar monahilor, care, după inițiere, trebuie să adere la cinci "mari jurăminte" (mahavratas). Aceste legăminte sfinte îl obligă pe călugăr să nu recurgă la violență (jurământul ahimsa), să nu mintă (satya), să nu fure (asteya), să fie neprihăniți (brahmacarya) și să nu se simtă atrași de un obiect efemer (aparigraha). Aceste norme morale se aplică și în sfera mirenilor, dar sub o formă mai atenuată: de exemplu, prin jurământul brahmacarya, un monah înțelege să își păstreze castitatea întreaga viață, în timp ce un laic este îndemnat doar să nu abuzeze de plăcerile trupului și să se păstreze curat până la nuntă. Diferențe majore există și în interpretarea principiului non-violenței, ahimsa. Laicii au doar datoria de a nu vătăma în mod conștient o ființă și de a păstra o alimentație vegetariană. Ei nu trebuie să lezeze fizic, verbal sau în gând nici un om sau vietate, nici chiar propria persoană. În schimb, sihaștrii iau măsuri suplimentare. Ei umblă desculți și mătură pământul din fața lor pentru a ocoli strivirea unei insecte cu piciorul, strecoară apa printr-un filtru pentru a nu atenta la viața microorganismelor și poartă o bucată de pânză peste gură pentru a respira fără inhalarea unei viețuitoare de mici dimensiuni [41]. . Când pășesc fac mișcări prudente, nevătămătoare pământului și aerului, folosesc rar flacăra din lămpi pentru a proteja viața flăcării și când utilizează această lampă o acoperă ca să nu ardă organismele minuscule ale insectelor care se apropie de lumină. O altă măsură impusă este cea de a nu mânca după ce se înnoptează și astfel, de a micșora posibilitatea de ucidere a insectelor care mișună după hrană [42].
Deși condițiile sunt anevoioase pentru amândouă ramurile principale ale jainismului, călugării Svetambara se pot bucura de mai multe concesii față de digambarași. Svetambarașii au dreptul să folosească o serie de obiecte necesare unei vieși ascetice, cum ar fi veșmântul alb, bolul pentru pomeni, un pămătuf utilizat ca mătură și o bucata de pânză (mukhavastrika) ținută deasupra gurii. Spre deosebire, digambarașii umblă dezbrăcați cu excepția călugărilor novici cărora li se îngăduie un veșmânt de 1,4 metri lungime, își mătură calea cu o pană de păun și își cerșesc singura masă a zilei cu mâinile goale, fără a folosi un vas .
Nu par a fi oameni prea fericiti, umbland goi cu un pamatuf in mana si incercand sa obtina hrana cat cuprind in causul palmelor. eu zic ca este o chinuinta a sufletului si a trupului extrema , o bataie de joc de chiar viata daruita de Bunul Dumnezeu.
De altfel acestia sunt un soi de agnostici, necrezand in Dumnezeu, ci doarin putinta de a deveni fiecare om el insusi un zeu. O ratacire mai mare nici ca se putea.
Anul trecut am vazut un documentar cu o astfel de calugarita care a fost filmata infometandu-se pana a murit. piele si os, lancezea toata ziua pe un pres, si dupa cateva saptamani, in care a refuzat hrana a murit in chinuri. Fereasca Bunul Dumnezeu pe toti oamenii de pe pamant de asa badjocura a omului. ce iluminare, cand nu faci un bine nimanui, nici macar tie insuti, iti anulezi propria viata pana la sinucidere. si o mai numesc asta iluminare.
Omule trezeste-te pana nu e prea tarziu. Cunosc hindusi (caci din hinduism vine aceasta religie, preluand multe invataturi) , le stiu modul de a fi. Religia lor nu i-a facut mai buni , din contra, au cateva trasaturi tributare credintei si multe vicii pe care le considera normalitate: fumatul (uneori de marijuana), drogurile cum ar fi opiu.