Odată a venit în Sfântul Munte şi umbla pe la mănăstiri un tânăr în vârstă de şaisprezece-şaptesprezece ani, pe care îl chema Gheorgaki. La vârsta de trei ani fusese dus de părinţii lui la o mănăstire budistă din Tibet, înaintase mult în yoga şi ajunsese un vrăjitor desăvârşit putând să cheme pe oricare diavol voia. Purta centura neagra şi ştia foarte bine karate. Cu puterea satanei făcea tot felul de demonstraţii care pricinuiau uimire. Lovea cu mâna pietre mari şi le sfărâma ca pe nişte nuci. Putea să citească şi cărţi închise. Spărgea alune în palmă, arunca cojile, iar miezul rămânea lipit de mână.

Nişte monahi l-au adus pe Gheorgaki la „Panaguda”, ca să fie ajutat de Stareţ (de Cuviosul Paisie, n.n.). Când a ajuns acolo, l-a întrebat pe Stareţ ce puteri are şi ce minuni poate face. Atunci Stareţul i-a răspuns că însuşi nu are nici o putere şi că toată puterea este a lui Dumnezeu.

Gheorgaki, vrând să-şi arate puterea, şi-a concentrat privirea spre o piatră mare care era la distanţă şi a făcut-o bucăţi. Atunci Stareţul a făcut semnul crucii pe o piatră mică şi i-a spus să o spargă şi pe aceea. El s-a concentrat, şi-a făcut vrăjile lui, dar nu a reuşit să o spargă. Văzând aceasta, a început să tremure, iar puterile demonice pe care credea că le stăpânea, neputând sparge piatra, s-au întors împotriva lui şi l-au aruncat cu putere în cealaltă parte a răului. Stareţul a mers şi l-a găsit într-o stare jalnică.

Altădată, povestea Stareţul, în timp ce discutam cu el, s-a ridicat deodată, mi-a prins mâinile şi mi le-a întors la spate. „Să vină acum să te scape Hagi-efendi, dacă poate”, mi-a spus. Am simţit aceasta ca pe o hulă. Atunci mi-am tras puţin mâinile şi l-am aruncat cât colo. După aceea a sărit în sus şi a vrut sa mă lovească cu piciorul, dar piciorul lui s-a oprit lângă faţa mea, ca şi cum ar fi întâlnit o piedică nevăzută. M-a păzit Dumnezeu.

În acea noapte l-am oprit şi l-am pus să doarmă în chilia mea. Dar diavolii l-au luat şi l-au târât până jos în pârâu, unde l-au bătut pentru nereuşita lui.

Dimineaţa a venit într-o stare jalnică, rănit, plin de spini şi pământ şi mi-a mărturisit: „M-a bătut satana pentru că nu am putut să te biruiesc”.

Stareţul l-a convins pe Gheorgaki sa-i aducă toate cărţile lui de vrăjitorie şi le-a ars. Apoi l-a ţinut puţină vreme lângă el şi l-a ajutat cât timp acela a făcut ascultare. După aceea Stareţul, interesându-se să afle dacă Gheorgaki este botezat, a aflat chiar şi biserica în care s-a săvârşit botezul lui. Gheorgaki cutremurat de puterea si harul Stareţului, voia să devină monah, dar nu a putut.

Stareţul folosea cazul lui Gheorgaki ca să arate cât de mare este înşelarea celor ce cred că toate religiile sunt egale, că toate cred în acelaşi Dumnezeu şi că nu există nici o diferenţă între monahii tibetani şi cei ortodocşi.

(Fragment din Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul de Ieromonah Isaac, Ed. Evanghelismos)