[CristianR]

Când predica, părintele Galeriu te conducea întâi, în duh, la locul și la timpul în care Mântuitorul a petrecut printre noi. Deveneai unul dintre cei care Îl înconjurau pe Hristos, sorbindu-i cu sete cuvintele:

Te așază întâi în starea potrivită a inimii, ca să poți înțelege:

Vrednicilor de iubire, cu inimile curate pe care le aveţi şi, în rugăciune şi în stare de veghe pururea, să primim luminaţi, învăţaţi de Duhul Sfânt şi întăriţi, cuvântul adevărului Lui.

După care începe „povestea”, o incursiune în evenimentele de la fața locului, cu identificarea timpului și a spațiului în care se petreceau:

Iisus fusese în Iudeea. Se întâlnise noaptea cu Nicodim, mai-mare între farisei, şi i-a descoperit lui naşterea din nou – naşterea din apă şi din Duh, cum îi spusese: “De nu se va naşte cineva de sus (...) de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh (Sfânt), nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3, 3,5). Şi acolo mărturisise, iarăşi, că “Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat (nouă), ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).

După acestea urmează o descriere a Samariei, a periferiei Iudeii în context istoric.
Apropierea de Hristos se face treptat. Ajungem la fântâna lui Iacov:

Acolo, la acea fântână, în acel loc unde se descoperise patriarhului poarta cerului, acum vorbeşte Cel care S-a coborât din cer, Care îi spusese lui Nicodim, cu o zi mai înainte: “nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel care S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer” (Ioan 3, 13).

și descoperă tâlc adânc în cuvintele Lui:

Iar acum, altă mărturie: Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu-Omul, cere şi primeşte, însetat de cale – însetat de noi (ca pe cruce: “Mi-e sete”): “Dă-Mi să beau” – ca să-ţi descopăr taină a tainelor, cum vom vedea şi cum am auzit.

Apoi - că tot se discută pe alte topice despre libertatea pe care creștinul n-ar avea-o:

Mulţi vorbesc, setoşi, de libertate. Dar sub legile lumii acesteia nu eşti liber. Voi toţi, care vorbiţi de libertate şi o vreţi, care-i adevărata libertate? – Numai aceea a vieţii care a biruit moartea, pe care Mântuitorul o făgăduia atunci: “Apa aceasta pe care i-o voi da Eu se va preface în izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică” – spre viaţa care a biruit ultima robie, a morţii.
Atunci, înţelegem că apa aceea despre care vorbeşte Mântuitorul, pe care o împărtăşeşte El, e apa harului dumnezeiesc, iubiţilor, pe care i-a dat-o întâi femeii, şi apoi pe noi toţi ne-a învăţat. Cu gustul cunoşti apa sensibilă, te ridici apoi la judecata minţii – cele două lumini şi cele două vederi pe care le avem: ochiul trupesc şi ochiul minţii. Apoi îi vorbeşte de apa vieţii de veci – lumina vieţii de veci, lumina divină, adevărul divin, darul dumnezeiesc. Dar cu o zi înainte îi vorbise lui Nicodim despre “naşterea din apă şi din Duh”.

Am dat doar câteva fraze din acest minunat cuvânt al părintelui, care are în el puterea de a schimba gândiri, mentalități, vieți.
Puteți asculta predica aici.
De asemenea, pun și fișierul text în ataș.