Sclavia era in timpurile primului secol crestin o realitate.Nu se nascuse atunci ci cu mult inainte si desi nu se poate spune ca era considerata o normalitate era acceptata ca o componenta sociala in acele timpuri,societatea fiind organizata in acel mod,piramidal,sclavii fiind pe ultima treapta sociala.Atat in scrierile apostolul Pavel (in Epistola catre Tit 2:9 cat si in Epistola catre Filimon)dar si in alte scrieri crestine timpurii(precum Didahia IV:11)exista indemnuri pentru sclavi si nu vom gasi indemnuri precum cele ale lui Spartacus,de exemplu.Acest lucru,acele indemnuri,din perspectiva noastra moderna,ne pot parea foarte ciudate si sincer sa fiu nu cred ca un credincios se asteapta in prezent ca cel care predica sa indemne sclavii la supunere in fata stapanilor.Insa atunci aceea era forma sociala general acceptata si mai mult decat atat crestinismul oferea(daca citim cu atentie acele scrieri)un alt fel de eliberare:egalitatea tuturor in fata lui Dumnezeu si in adunarile credinciosilor(sau in agape)unde sclavii stateau alaturi de stapani,femei alaturi de barbati,o schimbare completa a ierarhiilor sociale ale vremii.Dupa cum se poate observa(inca din I Corinteni 11:17-22)ideea a fost greu de acceptat inca de la inceput pentru foarte multi credinciosi crescuti in mentalitatea acelor timpuri.Au trecut secole,pana aproape in sec XIX,cand umanitatea(cel putin partea ei crestina) a condamnat sclavia fara echivoc.S-a scris o istorie intreaga intre timpurile Apostolului Pavel si cele ale lui William Wilberforce de exemplu :)