View Single Post
  #14  
Vechi 27.09.2006, 12:23:24
sovidiu sovidiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2006
Mesaje: 357
Implicit

Vasile Voiculescu
----------------------------------------------
Singuratatea

Adorm adanc Bucegii, si Noaptea-i netezeste,
Pe tsmplele lor arse, cu mainile-amandoua.
Sclipesc pe frunti golase, ce somnul umezeste,
Broboane mari de roua.

Doar vaile-aburite huiesc fara-ncetare
Si darele de ceata, ca niste serpi, la poale
Se duc pe nesimtite si curg in departare
Cu apele la vale.

Atunci Singuratatea se scoala-ngandurata
Si umbla, visatoare, pe stresini de-naltime.
Sta ceasuri neclintita, de-o stanca razimata,
Si cata-n adancime.

Da drumul unei pietre si-asculta, -ncremenita,
Cum bubuie-n adancuri pana nu se mai aude,
Cu fata-n sus pe urma se-ntinde, aiurita,
In ierburile ude.

Se uita lung la stele cum ard nalucitoare ...
Asculta-n fund moliftii vibrand ca niste clape.
Pe ceruri trece luna, plutind stralucitoare,
Cu lebada pe ape.

Asa isi duce veghea pe culme sus, desteapta,
Si de urat tot timpul ea singura isi tine ...
Din cand in cand tresare si sade ... parc-asteapta
Dar, nimenea nu vine!

Dedicatie

O carte, scrie-n [...] der Lieber, Heine,
E un sicriu taiat din lespezi reci,
Unde poetul cu-ale sale taine
Se-nchide singur pentru veci de veci.

Sa nu te sperii, palid cititor,
Cand rasfoind tarziu aceste pagini
Ma voi scula oftand dintre imagini
Si voi zambi livid, strigoi al lor.

Noapte de martie

Se face moina-n suflet, cu pacla-mpovarata;
Din sloiul amintirii cad picuri tot mai vii,
Si inima, hranita, porneste rar sa bata,
Cu sange alb de visuri si de melancolii ...

La geamul meu sta noaptea si vrea sa intre-n casa,
In carnea ei de neguri ard stele mari de foc;
Cum n-o poate cuprinde camara ce m-apasa,
Ma scol si suflu-n ganduri si-n noaptea mea-i fac loc.

Ea intra si taraste alaiul tot afara:
Se umfla-n mine ape, trec turme de tigai
Si aburii launtrici iau chip de primavara,
Cu sani rotunzi de maguri si coapse moi de vai.

Sosesc, scapati si teferi din cuscile-ntristarii;
Cocorii bucuriei, solia-ntaiei berzi,
Si sesurile mintii, miristile uitarii
Le-mproureaza iarba cu mii de ganduri verzi.

Pe dealurile vremii ierneaza neaua inca;
Dar canta gura dulce a vantului de sud,
Momita, gheata-si crapa pleoapa ei de stanca,
Surade si pe gingeni si-a prins sarutul crud.

Cand pururi vesnicia vorbeate numa-n soapte,
De unde-atata fosnet si susure si sfada?
Ma plec, ascult sn mine prin sufleteasca noapte
Si-aud cum se dezbraca pamantul de zapada.
Reply With Quote