[IvanTurbinca]

Primul revoluționar s-a aflat în Grădina Raiului, unde a pus la îndoială cele stabilite de Dumnezeu. Reformator convins și bun orator, de atunci, nu încetează să cheme omenirea la ”schimbare”, în numele ”progresului”, ”pentru o viață mai bună”. Astfel, cele ”vechi” sunt ”anacronice”, o stavilă în calea ”fericirii omului”. Pentru aceasta a inventat un termen - ”știința” - cu care combate cunoașterea revelată. Adevărul - zice el - nu vine din Biserică, prin revelație (descoperire) de la Duhul Sfânt ci din lume prin ”descoperire științifică”. Nu cele de la Dumnezeu ci acelea de la om sunt adevărate! Dar cum să legitimezi ”știința” de nu ai și propovăduitori ai acesteia? Au apărut, deci, ”oamenii de știință” - un fel de ”preoți” ce răspândesc și ei ”lumina” lumii, promițând fericirea omenirii, chiar nemurirea! doar dacă lumea se va lepăda de ”obscurantismul religios” și de ”dumnezeul cel nemilos” care nu dorește ”libertatea omului” ci-l tiranizează cu amintirea iadului și o grămadă de alte porunci nedemne de ”epoca luminilor” în care ne aflăm Astfel, ”libertatea” a căpătat cu totul alte înțelesuri precum libertatea de a face ce vrei, a crede ce vrei, a contesta ceea ce nu-ți convine și a cere să-ți fie respectate acțiunile pentru că ”toți avem aceleași drepturi”, adică drepturile omului. Dar ce sunt ”drepturile omului”? Un fel de ”decalog” lumesc, vițelul de aur, prin care omul își acordă lui însuși drepturi, închizând ușa lui Hristos. Am intrat acum în noua eră, a rebeliunii generalizate, urmată de toată cohorta de păcate strigătoare la cer. Sfinții sunt prăfuiți și la urma urmei cam exagerați. Suntem oameni și vrem să ne ”bucurăm” de ”viață” mai ales că ”descoperirile recente” au scos ”la lumină” tot felul de detalii necunoscute (ascunse) ale vieții sociale din vremea lui Hristos. Știința ne învață că a pune totul la îndoială este un semn de înțelepciune a secolului prezent în contradicție cu ”credința oarbă” a ”mediului ev întunecat”.