[Mosh-Neagu]

Am revazut de curand o inregistrare a vrednicului de pomenire, Parintele Arsenie Papacioc. La un moment dat spunea ca o data s-a pomenit strigand la Dumnezeu, dupa ce intalnise un monah deosebit: "Doamne, mare e omul smerit!" Cred ca fiecare om cu suflet bun, nefatarnic si ostenitor in vederea propriei mantuiri, atunci cand raspunde instantaneu, fara sa-si pregateasca indelung discursul, are o vorba de duh in cuvintele sale, fiindca prin el se intampla sa vorbeasca chiar ingerul lui pazitor.
Aici, spre exemplu, sunt multe raspunsuri, care mai de care mai bune, desi uneori par a se contrazice intre ele. Si totusi nu se contrazic decat prin simplu fapt ca la mijloc s-a strecurat o mica neintelegere. Raul intreba de psalmi, dar se raporta la... catisme. Intr-adevar, catismele de obicei se citesc cu binecuvantarea Parintelui-duhovnic, desi are Dumnezeu destule exceptii si binecuvantari, pentru cei ce nu pot avea un astfel de privilegiu. Psalmii sunt multi si frumosi, in majoritate de lauda sau pocainta si nu se pune problema de a supara pe Dumnezeu daca vom alege sa ii citim, in loc sa privim la televizor, sau sa mergem la discoteca.
Asta cu "pseudo-mantuirea la domiciliu", m-a amuzat un pic, fiindca foarte multi dintre cei care astazi merg regulat la biserica, asa au inceput: un gand, o rugaciune mica, un psalm - doi... Fara reguli stricte, fara spovedanii, fara indrumari... Dimpotriva, parca se jena sa mai stie si altii despre gandurile si indelednicirile acelea. Apoi o vizita "intamplatoare" la o manastire, o "convorbire" cu un batran calugar, si iata ca locul e pregatit, iar sufletul gata sa fie curatat! NIMIC nu-i inutil, atunci cand omul vrea sa se mantuiasca. In mod firesc, cu cat mai multa rugaciune, cu atat mai multa smerenie, fiindca abia atunci omul descopera cat era de mic, si cat de mic continua sa se faca! Dar, se poate intampla ca dintr-o usoara neveghere, sa se ajunga in inselare, tocmai printr-o exagerare a cititului de psalmi. Mandria este cel mai mare risc al ostenitorului in rugaciune, si nu e nimeni care sa nu fie crunt incercat, inclusiv dintre cei in sutana (sau poate mai ales ei). Un parinte spunea ca de cate ori ne vine un gand de mandrie, sa spunem: "Nu eu, Doamne, ci Tu iti faci mila si randuiesti bine lucrurile!"
Asadar, psalmii sunt extrem de frumosi si nu doar ca nu-i pacat sa-i citim, dar e mai mult decat folositor. 50, 102, 103, 142 merita invatati pe dinafara. Iar 118 (catisma 17), chiar daca este lung, cred ca este cel mai frumos psalm dintre toti/toate catismele. Poate de aceea, fiecare zi (din cate imi amintesc), se incheie cu el pe radio-trinitas.
Nu, fratilor? Daca suntem ortodocsi, sa nu ne temem sa citim psalmii... De cele mai multe ori, chiar cu ajutorul lor ajungem la biserica, ajungem sa descoperim un duhovnic bun, ajungem sa ne descatusam de toate apasarile inutile, nu vom mai uri, nu vom mai cleveti, patimile de care credeam ca nu vom putea scapa vreodata, ne vor parasi de la sine, iar in acea stare nu vom mai conteni sa-I multumim lui Dumnezeu. Nu duhovnicul cu canoanele sau indisponibilitatea lui la nevoile noastre, nu lumea rea, sau dusmanii stiuti si nestiuti sunt vinovati de neschimbarea noastra, ci indaradnicia din noi!