[zaharia_2009]

În prealabil postat de gpalama

Pentru a nu permite celor care sunt dovediti ca fiind patimasi cu patima trupului accesul la infricosatoarea slujire a preotiei, Sfintii Parinti au hotarat ca cei care au gresit in acest mod sa nu fie primit in preotie, pentru ca odata cazuti, vor cadea usor si alta data.

La fel Sfintii Parinti au hotarat ca varsta pentru preotie sa fie de 30 de ani cel putin, pentru ca 30 de ani inseamna (ar trebui) ca tanarul are o experienta, este casatorit, este barbat capabil sa-si stapaneasca si conduca destinul, familia dar si o turma pe care sa o primeasca in grija.

Insa sunt cazuri in Istoria Bisericii in care si cei care au cazut au fost primiti in cler.
Iar aceasta pentru multa lor intoarcere, pentru ca s-au eliberat puternic de legaturile pacatului si ale patimilor.
Si acest lucru, daor cu INCUVIINTAREA BISERICII, adica: a duhovnicului care este impreuna raspunzator pentru decizia de a merge la preotie dar si a celui care doreste preotia.


Insa uita-te si tu de fapt care este fiinta lucrarii preotesti: Dumnezeu cheama pe cineva la slujirea sfanta.
Preotia este o chemare in primul rand. Iar cel care este chemat de Dumnezeu simte in sufletul lui aceasta chemare intr-un mod fara echivoc, simte cum s-au asezat in el de la Dumnezeu cele ale preotiei.


Daca ai indoieli fa urmatorul lucru, obligatoriu in situatia ta: fa un canon de rugaciune catre Dumnezeu pentru urmatorul lucru: sa te ajute Dumnezeu cum este mai bine in viata ta: daca Preotia este cale de mantuire pentru tine si familia ta sa te ajute in preotie, daca nu sa opreasca aceasta cale si sa te ajute sa-ti vezi de viata. Roaga-te 40 de zile Sfintilor Trei Ierarhi sa te ajute cum cred ei mai bine. Tine minte ca nu preotia mantuieste !!!

Fara rugaciune vei fi lipsit de ajutorul dumnezeiesc in aceasta decizie critica pentru viata ta.
Cei care nu au stiut si au pacatuit numai Dumnezeu stie ce e cu ei si care este randuiala LUI pentru ei.
Si te sfatuiesc sa vorbesti si cu un Episcop, sa-i expui problema si sa te sfatuiasca.

A te sfatui sa nu alegi preotia sau sa alegi preotia este gresit in situatia ta.
Corect este sa te sfatuiesti cu Ierarhii Bisericii, DUPA CE AI FACUT UN CANON DE RUGACIUNE LA DUMNEZEU TIMP DE 40 DE ZILE !!!

Exista in ziua de astazi o practica duhovniceasca, mai ales la crestinii asa-zisi avansati, ca ori de cite ori sunt la mezat, in neclaritate, cu ce au de facut pe o anumita directie sa "cerceteze voia lui Dumnezeu in legatura cu ei".
Adica, in traducere libera si dezbracat de straiele duhovnicesti, mai Doamne, tu ce ai de gind cu mine in legatura cu...?
Unii (in realitate destui de putini... sunt putini deoarece in primul rind o nevointa care la inceput pare usurica, pe masura ce trece rimpul devine din ce in ce mai grea si obositoare si plina de ispite si incercari ! De, sa indrasnesti sa stai direct si personal de vorba cu Dumnezeu nu este chiar o floare la ureche. Mai apoi multi nu pot practica acest canon de adevaratelea, adica rugindu-se din inima, cu zdrobire de inima si cu lacrimi, cu multa smerenie si din cuget curat si ca urmare o inmoaie exact cind ar trebui sa intre in profunzimi si mai mari ale rugaciunii si legaturii cu Dumnezeu, ajungind ca de la gindurile mari si inflacarate de la inceput sa nu mai faca decit rugaciunea gurii, poliloghie, vorbarie, fara adincime sufleteasca, duhovniceasca sau chiar sa abandoneze ideea) reusesc sa duca la capat cumva-cumva acest canon, luat de multe ori cu de la sine deslegare, dar sa nu aibe niciodata folos de el, sa nu priimeasca niciodata raspuns la cererea sa, sau raspunsul asteptat, dorit.
Altii, mult mai rivnitori, cu binecuvintare si mult macinati sufleteste de o dorinta a lor reusesc sa incheie nevointa cu bine si ori inainte de cele 40 de zile, ori mai apoi, cine stie cind, sa capete raspuns si sa se isbaveasca dintr-o raspintie a vietii.Dar acestia sunt extren-extrem de putini la numar !
Asadar, raspunsurile la aceasta nevointa variaza extrem de mult de credinta practicantului si de curatia sa sufleteasca si duhovniceasca .
Dar cei care sunt curati cu adevarat nici nu indrasnesc sa ceara duhovnicului un asemenea canon tocmai pt a nu se face vinovati de cea mai urita, gretoasa, cadere, pacat: mindria !
Dar cum mindrie aici unde ni se pare ca suntem asa de sinceri si de bine intentionati ?
Mindria ... o aflam de la duhovnicii buni, care de regula nici ei nu binecuvinteaza un asemenea canon, tocmai pt a-l feri pe fiu de o mare capcana !
Si-anume, cine esti tu crestine, care sub masca rugaciunii, indrasnesti sa stai inaintea Domnului si sa ii ceri sa vorbeasca direct cu tine (ceea ce defapt nu face in mod normal cu aproape toti dintre noi !), sa iti arate tie viitorul asemenea profetilor celor drepti, sa iti arate ce are de gind cu tine, sa iti trimita veste de lamurire, ca daca nu o ai nu te sti ce sa mai faci si nu mai poti da inainte cu duhovniceasca viata?
Nimeni nu indrasneste asta ci toti se supun voii Lui si primesc cu bucurie tot ce vine din partea lui fie ca ne convine, fie ca nu, fie ca ne doream tare mult asta sau cealalta si pe urmatoarea nu !
In totdeuna, dar in totdeauna noi trebuie sa facem ce ne invata sfintii bisericii ? sa traim ca si cum astazi ar fi ultima noastra zi de viata, sa implinim toate cite ni s-au dat, sa nu facem pacate si sa ne rugam ca bunul Dumnezeu sa ne daruiasca ceea ce ne este noua de folos si spre mintuire. Atit !
Fara ca sub o forma sau alta sa ne invitam singuri la masa lui Dumnezeu ca sa stam de vorba cu El si sa vedem daca ne mai zice ceva.
3-4 luni mai petrecem cum mai petrecem si apoi iar mai facem un canon de 40 de zile ca sa aflam daca vecinul ne uraste sau ne iubeste sincer... si iar mai trec 6-7 luni si iar mai facem un canon sa vedem daca Dumnezeu vrea sa ne luam o Octavia neagra, de ghinion, sau bordo, de boieri... si dupa un an iar mai facem un canon sa vedem daca Dumnezeu vrea sa ne cununam cu Viorica sau cu Marinela ? ca de, toate acestea enumerate sunt treburi serioase pt viata noastra... nu gluma, si noi trebuie sa stim PRECIS ce avem de facut, nu sa bijbiim in intuneric ca habotnicii !?
Pai asa credeti ca merge la Dumnezeu ?
Nu asa au procedat sfintii si parintii bisericii.
Si aici am scris doar citeva cuvinte despre practica "nevinovata" a cercetarii voiei lui Dumnezeu, chipurile, pe cale duhovniceasca... curat duhovniceasca !

Dar atunci ce este de facut ?
Daca nu vrem si nu vrem sa mergem pe calea dreapta a virtutii si a rugaciunii simple lasate de parinti (da-ne noua ce ne este spre folos si mai ales spre mintuire !) atunci nu avem decit sa mergem la duhovnic si sa ne marturisim, si ce me va zice el, aceea sa si facem.
Asa-zisa cercetare a voi lui Dumnezeu, in legatura cu noi, sub forma canonului de rugaciune de 40 de zile, poate fi un lucru anevoios peste masura sau chiar riscant: tu sa ii ceri sa iti arate daca vrea sa te faci preot iar El sa iti arate ca pt tine, pt caracterul si temperamentul tau, pt tot ceea ce este mai bine pt tine si ca sa te poti mintui singur... deci pt toate aceste considerente majore ale tale, cel mai bine este sa te faci gunoier... sau vidanjeur.
Si atunci nu stiu daca esti cu adevarat pregatit sa primesti asa ceva. Caderea in marile pacate este atunci iminenta : minia, dezavuarea metodei canonului ca nefiind ceva deosebit, indoiala in aratarea lui Dumnezeu si in El insusi in ceea ce te priveste, clevetirea ulterioara ori de cite ori vei mai auzi pe cineva ca vrea sa incerce , s.a.m.d.
Deci, daca nu voiesti sa primesti totul de la Dumnezeu asa cum ti le da El de veste in fiecare zi, in fiecare dimineata, asa cum face cu noi toti, atunci macar nu umbla cu mintile in marire desarta, in sfere inalte ci gindeste-te mai degraba ca Dumnezeu te vrea gunoier sau acar la CFR sau sudor la santieru naval din Roterdam, ori poate cioban la vreo stina din Paring, si sa vezi atunci cum fug gindurile de marire din minte de te miri si tu ! Dar inafara de orice lucru El vrea, si te si asteapta, sa te mintuiesti.

Si daca esti, la urma urmei, mofturos si simandicos ca o domnisorica, atunci nu iti ramine decit sa cercetez parerea duhovnicului ! Amin !