Desfrânarea omului căsătorit înseamnă, sub un aspect, refuzul rodului firesc al unirii trupești, prin felurite mijloace. Adică detașarea plăcerii, izolarea ei de rostul împreunării. Este echivalentul mâncării pentru plăcere și nu pentru a te hrăni, după care îți bagi degetele pe gât, ca să verși.
Sau mai înseamnă ceea ce însuși cuvântul desfrânare o spune: a-ți da frâu liber poftelor, a nu pune stavilă, a nu te înfrâna, a nu avea cumpăt, a face exces, a nu posti.
Evident că este păcat.
Gravitatea păcatului curviei, însă, este arătată de Sf. Pavel la 1 Corinteni 6, unde arată că trupurile noastre sunt mădulare ale lui Hristos și temple ale Duhului Sfânt, iar a face din ele mădulare de desfrânat(ă) este evident că este păcat mare. Sau unirea cu o desfrânată (curvă, deci curvie) te face un trup cu ea.
Deci dacă trupurile noastre sunt menite unirii cu Hristos, ale cărui sfânt trup și sânge le primim trupește, evident că trebuie să ne păzim de păcat și trupurile; atât înainte de căsătorie, cât și după, mi se pare evident, din moment ce nu începem să avem o legătură cu Hristos doar după ce ne căsătorim.
Dacă, însă, consideri că este scuzabilă curvia înainte de căsătorie, în ideea că trebuie să verifici potrivirea sexuală cu viitorul partener de viață, o să-ți răspund că scopul căsătoriei creștine are la bază potrivirea de credință în primul rând. Când doi creștini se căsătoresc, rostul vieții lor viitoare va fi unul potrivit cu credința lor, adică o viață roditoare în Hristos. Iar asta are la bază Crucea, jertfa fiecăruia pentru celălalt și pentru familie. Cine se căsătorește având dragoste jertfelnică nu va ajunge în impas din pricina vreunei neîmpliniri sexuale, căci și pe aceasta o va jertfi atunci când va fi cazul. Și are, oricum, un exercițiu permanent în acest sens, dacă ascultă de Biserică și ține posturile plus alte perioade de abstinență prilejuite de nașterea copiilor.
Iar pentru ca trupurile tinerilor să nu fiarbă prea mult timp, bine este ca, mai ales cei cu o activitate hormonală mai intensă, să se căsătorească devreme, înainte, chiar, de a împlini 20 de ani, cum recomanda Sfântul Ioan Gură de Aur.
|