Citat:
În prealabil postat de CiprianTm
Tin minte ca parintele Papacioc spunea despre un asemenea caz, in care a dezlegat un viitor preot cazuse in pacatul desfranarii cu viitoarea lui sotie chiar cu foarte putin timp inainte sa fie cununat si hirotonit. Spunea ca profesorul care se ocupa de el i-a interzis si l-a mustrat rau, dar ca dupa ce a venit la parintele Arsenie si a primit dezlegare, l-au facut pana la urma preot.
Din pacate nu mai tin minte exact in care filmulet a spus, dar sigur gasiti pe youtube.
|
Nu. Chiar acum doua seri am vazut acel film de aproape o ora, extrem de folosoitor duhovniceste (pe care dealtfel, cred ca il mai vazusem si altadata). Acel tanar, ca sa fie hirotonit, trebuia sa se casatoreasca. Si-a gasit fata, s-au casatorit chiar cu o zi-doua inainte de hirotonie, dar... n-a rezistat ispitei. Pai cum altfel? Cum adica ... "pacatul desfranarii cu...
viitoarea lui sotie"? Oare Parintele Arsenie Papacioc ar fi dezlegat acest pacat, lasand tanarul sa se preoteasca? Inainte de casatorie, e un fel de pacat, dupa binecuvantarea lui Dumnezeu, e altceva! Da, el a incalcat canonul premergator hirotoniei, dar... era totusi casatorit oficial, din toate punctele de vedere!!!
Cat despre cele de mai sus, ale fratelui Zaharia, eu parca n-as fi atat de transant. Dumnezeu nu-i iubeste doar pe sfinti, fiindca duc o viata atat de smerita. Pentru decizii atat de importante in viata, nu numai ca nu se supara sa ne trimita semne si intamplari ciudate, dar chiar ne asculta rugaciunile, oricat am fi noi de nevrednici. Evident, nu "telegrafic", asa cum le transmitea candva sfintilor prooroci, ci prin mesaje oarecum codate, dar nu atat de profund incat, cel in cauza sa nu reuseasca sa descifreze SINGUR, voia lui Dumnezeu. Credeti-ma, sunt pacatos, nevrednic, si de cateva ori in viata, chiar am apelat la aceasta modalitate, si pacatos asa (sau poate tocmai de aceea), Dumnezeu s-a milostivit si mi-a dat destul de clar de inteles ce cale sa urmez. Si-apoi... ce-ar fi de pierdut? Oare Il suparam pe Dumnezeu in rugaciunea noastra, considerandu-ne importanti? Pai orice oaie ratacita e importanta, fiindca o vrea inapoi in turma. Rugaciunea nu se face cu mandrie, ca si cum am merita sa ni se raspunda, ci cu toata smerenia (iar daca chiar ne pasa de ceea ce cerem, lacrimile vin singure). Restul vine de la sine. Cred ca abia aici se face diferenta intre cel ce crede si cel ce se indoieste! Eu stiu ca sunt nevrednic, stiu ca nu merit, nu ma inalt dincolo de micimea mea pe care mi-o recunosc pana la cea mai din urma celula, dar tot zidirea Lui sunt, si nu ma va lasa sa orbecai, cand eu singur nu sunt in stare sa aleg si nici sa discern inca, la o asa varsta!
Dar... de obicei asemenea cazuri (cum este preotia) are Dumnezeu grija din timp, sa "cheme" pe cei alesi. Cei nedumeriti, n-au inteles inca "mesajul", iar ceilalti... nechemati nu-si pun astfel de intrebari!!!